(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)
Un bărbat chinuit de trecut, de complexe și de aspirații neîmplinite; o femeie care suferă în tăcere și nu reușește să iasă din chingile psihologice impuse de soțul ei; un coleg de apartament împăciuitor, împărțit între prietenia cu primul și dragostea reprimată față de cea de-a doua.
Am avut onoarea de a fi invitat la un spectacol la alegere la Teatrul în Culise și timpul mi-a permis să merg la celebra piesă „Privește înapoi cu mânie” a lui John Osborne, iar astfel am descoperit acest teatru mic și ambițios. Alex Vlad, Ioana Nichita, Aurelian Culea și Diana Dănilă au spus, timp de două ore, povestea unui cuplu cu multe schelete în dulap. Jimmy și Alison Porter: el, un tip inteligent, educat, rebel, însă dezamăgit și supărat pe nedreptățile sociale, iar ea, o soție supusă și indolentă, provenită dintr-o familie înstărită.
„Frustrat că nu-și găsește locul și că nu reușește să urce pe scara socială, Jimmy se torturează pe sine; totodată, acesta o chinuie și pe soția sa, considerând că ea n-a cunoscut niciodată greutățile vieții. Ajunși într-un punct critic al căsniciei lor, cei doi se trezesc într-un triunghi amoros care o implică și pe Helena, cea mai bună prietenă a lui Alison. Degeaba încearcă Cliff, colegul lor de apartament, să mențină pacea în această familie: ruptura se produce și îi transformă complet pe cei doi soți.” (Teatrul în Culise)
Pe măsură ce astăzi ne dăm seama că stăm închistați în relații care nu mai funcționează cum ne așteptam (dacă au funcționat vreodată bine), definim aceste relații ca fiind „toxice” și încercăm să ne debarasăm de ele. Nu că Alison nu ar ține la Jimmy, dar, la un moment dat, începe să se gândească și la propria ei fericire și ia o decizie crucială. Este momentul în care Helena îi ia locul; Jimmy însă nu se schimbă atât de ușor. Piesa abundă de situații pe care le întâlnim în prezent, deși este o creație din 1956, când războiul lăsase urme adânci în mințile oamenilor, mai ales ale celor care participaseră activ la el.
Osborne s-a inspirat din viața sa personală și din căsătoria eșuată cu Pamela Lane în timp ce scria „Look Back in Anger”, care a fost prima sa ieșire de succes ca dramaturg. Piesa a dat naștere termenului de „tineri furioși”, pentru a-i descrie pe Osborne și pe cei din generația sa, care au folosit duritatea realismului în teatru, spre deosebire de teatrul mai voalat care a caracterizat generația anterioară.
Piesa a fost primită favorabil în comunitatea teatrală, devenind un succes comercial enorm și l-a transformat pe Osborne într-un dramaturg bogat și faimos. Creația a fost adaptată într-un film cu același nume cu Richard Burton și Mary Ure, lansat în 1959.
Ai zice că este vorba despre situații care nu se potrivesc societății noastre, dar nu este deloc așa. Cei patru tineri actori, ajutați de o traducere foarte bună a textului, reușesc să te transpună în drama familială desfășurată într-o societate încă în dezvoltare la acea vreme. Este un text solicitant, cu multe nuanțe și cei patru se achită cu brio de sarcina artistică.
Cocheta sală de spectacol este excelentă pentru a prezenta această „dramă de bucătărie”. Senzația de claustrofobie a spectatorului se transformă în plonjare în mijlocul acțiunii și, la un moment, parcă intri în sufletul protagoniștilor.
Evident că tot drumul spre casă am fredonat „Don’t Look Back in Anger”!
Dar merge și „Look Back In Anger” a lui David Bowie:
Teatrul în Culise vă așteaptă în continuare la spectacolele sale:
- „Inferno” (după „Cu ușile închise” de Jean-Paul Sartre) > 7 octombrie
- „Casting pe Broadway” > 8 octombrie
- „Originea lumii” > 9 octombrie
- …
Programul complet este pe site-ul teatrului.