(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Zilnic citesc în presa străină despre ce mai fură oamenii unii de alții și mă întreb de ce se întîmplă asta. Ce te determină să-i furi munca intelectuală a altuia? Caracterul nepalpabil al creației, ideea că artistul nu are nevoie de bani de mîncare, presupoziția că nu va afla nimeni? Ființa umană este fascinantă atunci cînd e pusă pe furat…
Ia-ți, mireasă, piesa bună…
Poate ați văzut imagini de la ceremonia de căsătorie a prințului suedez Carl Philip cu Sofia. Cei doi au pășit în catedrală pe ritmurile antrenante ale unei piese ce suna a gospel, destul de ritmată pentru o ceremonie sobră, dar în spiritul culturii nordice:
httpv://www.youtube.com/watch?v=0KqHGHgDkMw
Și poate v-ați mirat că prea seamănă muzica aceasta cu cea din Sister Act 2. Asemănarea i-a sărit în urechi și compozitorului american Mervyn Warren, care a scris un aranjament similar pentru filmul din 1993:
httpv://www.youtube.com/watch?v=OaEH1e_DLm0
Dar Stefan Forsberg, directorul Orchestrei Filarmonice Regale din Suedia, s-a jurat că n-a furat și a spus că una e creația, alta e aranjamentul muzical. O fi, nu ne pricepem, dar cînd ai de compus muzică pentru ditamai familia regală, nu-ți poți pune un pic capul la contribuție? Că tot ești plătit pentru asta, nu?
Un discurs care te lasă cu copypaste-ul căscat
Rămînem în aceeași atmosferă solemnă de ceremonie pentru a ne închipui cum au rămas cu gura căscată cei care au asistat la discursul de absolvire al șefei de promoție de la liceul Walpole High (Mass.). Apoi au aflat că speech-ul lui Vivian Ling a fost copiat dintr-un discurs ținut în Maryland, în 2006, de un elev, despre… burrito. Într-un tweet, eleva a recunoscut că a copiat textul pentru că nu e o „persoană creativă”.
Se pare că directorul liceului i-a spus elevei să nu comenteze în caz de acuzații. Nu se știe dacă gestul fetei i-a afectat în vreun fel situația școlară după ce s-a aflat că discursul celei mai deștepte eleve din liceu a fost copiat.
Povestiri în oglindă
Colecția de povestiri a scriitoarei coreene Shin Kyung-sook, „Legenda” (1996), a fost apreciată la vremea ei, dar de curînd un alt scriitor, Lee Eung-jun, a dezvăluit că textele i
ncludeau părți din traducerea din japoneză a cărții „Patriotism” (1961) scrisă de Yukio Mishima. Inițial, autoarea acuzată a negat, dar de curînd a recunoscut că a furat creația altuia.
Penibil este că ea a declarat că nu-și mai aduce aminte dacă a citit cartea japonezului, dar că oricum cere scuze în mod public. Kyung-sook a adăugat că nu poate renunța la scris, pentru că asta-i place să facă și din asta trăiește. Dar cum va putea scoate acum volume noi cînd asupra ei planează spectrul plagiatului?