(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 9 min)
Contagiunea nu există doar în domeniul bolilor, ci apare oricînd ceva se răspîndește, cu o viteză mai mică sau mai mare, în comunități. Adam Kucharski a scris „The Rules of Contagion” în 2019 și volumul a apărut în februarie 2020, iar cartea devine cu atît mai actuală cu cît trecem printr-o perioadă care o exemplifică atît de bine. Scopul lucrării este să exploreze ideea de contagiune în diverse arii ale vieții. După ce vei citi volumul, vei afla elementele care fac un lucru să se răspîndească rapid.
Pe parcurs, vei face legături între viruși, crizele bancare, violența armată, știrile false, adicția de substanțe, inegalitate socială. Dincolo de ideile care ne pot ajuta să facem față izbucnirilor de epidemii, vei descoperi situațiile ieșite din comun care te vor ajuta să-ți schimbi modul în care te vei gîndi la modelele infecțiilor, credințelor și comportamentului.
„Our understanding of contagion has advanced dramatically in recent years, and not just in my field of disease research. With detailed data on social interactions, researchers are discovering how information can evolve to become more persuasive and shareable, why some outbreaks keep peaking – like the 2009 flu pandemic did – and how ‘small-world’ connections between distant friends can help certain ideas spread widely (and yet hinder others). At the same time, we’re learning more about how rumours emerge and spread, why some outbreaks are harder to explain than others, and how online algorithms are influencing our lives and infringing on our privacy.”
Cel mai mult m-a impresionat modul în care autorul face trecerile de la un subiect la altul. Adam Kucharski face să pară că totul este legat în societate: el vorbește despre modul în care s-a descoperit cum se transmite malaria și trece fără să-ți dai seama la crizele financiare din istorie; apoi îți explică procesul prin care se răspîndesc știrile false, pentru a ajunge la explicații despre curba de adopție a inovațiilor și teoriilor științifice și a termina prin răspîndirea poveștilor populare.
Cert este că domeniul medical a contribuit enorm la înțelegerea modului în care se răspîndesc tot felul de lucruri. De exemplu, băncile naționale și centrale folosesc modelul pandemiilor pentru a preveni crizele financiare, iar companiile de tehnologie construiesc metode de apărare noi împotriva atacurilor cibernetice.
Cu toate acestea, nici astăzi nu este totul clar în materie de contagiune:
„Despite this progress, coverage of outbreaks still tends to be vague […]. Whether we’re interested in spreading ideas and innovations, or stopping viruses and violence, we need to identify what’s really driving contagion. And sometimes, that means rethinking everything we thought we knew about an infection.”
Pe vremuri, contagiunea era explicată prin metoda descriptivă: se pornea de la date reale și se mergea înapoi către identificarea unor modele predictive. Ronald Ross a venit însă cu un nou model, cel mecanicist: în loc să se uite la date, el a început prin a sublinia procesele principale care influențau transmisia. Folosindu-și cunoștințele despre malarie, Ross a descoperit cum se infectează oamenii, cum îi infectează și pe alții și cît de repede se puteau recupera pacienții. Cercetătorul a rezumat acest model conceptual prin folosirea unor ecuații matematice, pe care le-a analizat apoi pentru a trage concluzii despre eventuale modele ale izbucnirii.
Matematicianul Klaus Dietz a identificat mai tîrziu ceea ce s-a numit „numărul de reproducere” sau R. Este numărul de noi infecții la care ne putem aștepta să fie generat de o persoană infectată, în medie: 1/(1–R). Dacă R este între 0 și 1, următoarea ecuație este adevărată:
1 + R + R2 + R3 + … = 1/(1–R)
R depinde de 4 factori:
- Durata de timp în care o persoană este infectată (D);
- Numărul mediu de ocazii pe care le are persoana de a răspîndi infecția în fiecare zi (O);
- Probabilitatea ca o ocazie să determine transmisia (P);
- Susceptibilitatea medie a populației (S).
Astfel, numărul de reproducere va fi:
R = D × O × P × S.
Unele dintre cele mai interesante capitole din carte se referă la contagiunea financiară, un termen apărut la mijlocul anilor ’90, cînd s-au făcut speculații care au dus la o criză financiară. Autorul abordează însă și teme adiacente, cum este „bula Bitcoin”, care s-a extins de la cîțiva entuziaști la mari investitori și la publicul larg, înainte de a se sparge și a produce dezamăgiri pe piața monedelor virtuale.
Există două tipuri de comportament ale publicului, în timpul izbucnirii: să se zboare (flight) sau să se ascundă (hide).
Flight: părăsirea zonei afectate, în speranța evitării infecției. Din cauza restricțiilor de călătorie și a altor măsuri de control, această metodă nu este mereu la îndemînă.
Hide: evitarea situațiilor care i-ar pune pe oameni în contact cu infecția. Spălarea mîinilor și reducerea interacțiunilor sociale sunt două măsuri care intră la această metodă.
Adam Kucharski abordează și subiectul răspîndirii știrilor și al comunității influencerilor. El își pune întrebarea firească: de ce unele idei se răspîndesc și altele nu? Un răspuns posibil este concurența: opiniile, știrile și produsele se luptă toate cu atenția noastră și numai unele intră în interesele noastre.
De fapt, același lucru se întîmplă în cazul contagiunii medicale: agenții patogeni din boli precum gripă sau malarie sunt formați din mai multe tulpini care concurează la infectarea oamenilor susceptibili. O tulpină nu domină întreaga omenire, ci își găsește un teritoriu, fără a concura cu celelalte tulpini.
Interacțiunile sociale explică diversitatea enormă de idei și opinii online. Comunitățile din social media se formează adesea în jurul unor opinii similare (celebrele „bule”). Se creează astfel „camere cu ecou”, în care participanții aud/citesc opinii similare cu ale lor, aproape niciodată opinii diferite; de aceea, de exemplu, ți se pare în bula ta că toată lumea va merge la vot, dar prezența la vot se dovedește slabă la final.
„Researchers at MIT have found that false news tends to spread further and faster than true news. Maybe this is because high-profile people with lots of followers are more likely to spread falsehoods? The researchers actually found the opposite: it was generally people with fewer followers who spread the false news. If we think of contagion in terms of the four DOTS, this suggests false information spreads because the transmission probability is high, rather than there being more opportunities for spread. The reason for the high transmission probability? Novelty might have something to do with it: people like to share information that’s new, and false news is generally more novel than true news.”
Dintr-o idee în alta, autorul cărții „The Rules of Contagion” ajunge să vorbească și de modul în care poveștile populare apar și se transmit de la o cultură la alta. Cu exemple precum „Scufița Roșie”, vei constata că nimic nu poate fi considerat „poveste populară românească” și că aceste narațiuni sunt universale în esență.
Această carte este revelatoare mai ales pentru începătorii (ca mine) în ale regulilor contagiunii și este utilă în această perioadă. Este o carte enciclopedică, bine documentată, în care autorul trece cu ușurință de la o idee la alta, de la o demonstrație la alta.
„The Rules of Contagion” de Adam Kucharski, 2020, Wellcome Collection, 646 pp.
CUMPĂRAȚI CARTEA DE LA: