(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)
Dacă nu ai vedea ultimul sfert de oră, ai spune că „Oameni de treabă” este o comedie tristă despre cum merg lucrurile pe la noi în materie de justiție, mai ales prin Moldova, una dintre cele mai amărâte regiuni din țară. Dar ultima parte te aruncă în zona thriller și a dramei, datorită personajului principal, care schimbă brusc macazul și decide să fie și în realitate ceea ce este formal, adică polițist.
Ilie, un poliţist de la ţară, își dorește un trai modest și confortabil, dar sfârșește prin a lua cele mai greșite decizii. Aflat la jumătatea vieţii și complet alienat, el simte nevoia să aibă un rost al lui – să cumpere o livadă și chiar și o casă. Deși în sat se întâmplă lucruri dubioase, Ilie vede doar ce-i convine. Momentul în care decide să se implice marchează începutul declinului său. În lipsa unor soluţii viabile, el încearcă să fie ce nu a mai fost până acum: justiţiarul care arestează toţi vinovaţii.
Din dorința de a-și construi „o bază”, așa cum spune el, Ilie se comportă ca un om fără caracter și ca un polițist care nu aplică legea. Satul este condus de o rețea de traficanți de țigări în fruntea căreia este chiar primarul, iar noul stagiar polițist, Vali, este siderat să constate că, nu numai că nu are mare putere, ci chiar este forțat să nu o exercite nici pe cea puțină care i-a rămas.
„Mi-am dat seama că există ceva în personajul principal care mă atrage. Întotdeauna am fost interesat de personaje care nu se pot conecta cu emoţiile lor și care fug până când soarta le aduce brusc în faţa crudei realităţii. Așa că după ce am realizat chestia asta, povestea mi-a devenit familiară și am început să înţeleg mai bine despre ce este vorba”. (Paul Negoescu, regizor)
Acțiunea este în Botoșani și sărăcia este cea care domină pelicula. Scenele de dialog și întâlnirile sunt pecetluite cu pahare de țuică, iar accentul (pe alocuri forțat) îți aduce mereu aminte de locul unde te afli în cadrul poveștii.
Personajele au o puternică lume interioară. Dar, dacă pe Ilie îl cam ghicim, nu același lucru se poate spune despre Vali – timpul scurt în care ne este prezentat nu este suficient pentru a vedea cine este el cu adevărat, în afară de un tânăr cu aspirații, care chiar vrea să facă treabă în acel sat anonim.
Deși miezul poveștii este unul tragic, umorul domină filmul. De la replicile ce par desprinse din snoavele moldovenești la personajele care se perindă într-o Dacie burdușită, căutând un iaz bun pentru pescuit, totul este făcut să ne aducă aminte că suntem pe teritoriul lui Ion Creangă. Peste toate, ca un laitmotiv, o găină rătăcită dintr-un camion, ce-și caută hrana prin iarbă și pe ulițe.
Este un film bine făcut, cu un subiect de actualitate și cu personaje bine conturate, semnificative pentru țara în care trăim. Din nou, apreciez prestația lui Vasile Muraru, pe care l-am mai văzut în roluri de om al legii în „Miracol” și „Neidentificat” și în rol de tată în „Cea mai fericită fată din lume”. Filmul intră în cinematografe în 25 noiembrie.