(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Cu ocazia Spoturilor lui Moş Crăciun, mi-am amintit o secvenţă din gloriosul meu trecut:
Era unul dintre Crăciunurile în care eram reuniţi în apartamentul de la Buzău al părinţilor, cred că prin 1997 sau 1998. Ningea şi ninsese destul de mult, aşa că bulevardul era complet alb şi aproape nici o maşină nu îndrăznea să circule.
Ştiţi cum e în Ajun: stai la masă, povesteşti, bei, rîzi, te mai uiţi la televizor. Eram atent la calupurile publicitare, era vremea în care învăţam pe dinafară melodiile spoturilor şi cînd românii făceau reclame bune.
Evident, din calupuri nu putea lipsi spotul Coca-Cola cu acele camioane frumos decorate şi luminate. Ei bine, la un moment dat mi s-a părut că aud melodia spotului pe stradă. N-am sărit de prima oară de pe scaun, dar muzica se auzea tot mai tare. M-am dus la geam şi mi-a picat faţa. Au venit şi sora şi fratele meu, au venit şi părinţii. Încă mestecam mîncarea, dar ne-am blocat cînd am văzut pe stradă cum trec cele trei camioane de la Coca-Cola.
Imaginea era de un consumerism de vis: camioanele mergeau încet, dar se vedea că înaintează cu greu prin zăpada bulevardului. Erau identice cu cele din reclamă: roşii, decorate cu imaginea lui Moş Crăciun, cu lumini care creau conturul maşinii, cu muzică şi zurgălăi. Au trecut prin faţa blocului nostru, s-au îndepărtat, dar muzica tot se mai auzea.
Am aflat mai tîrziu că totul era o campanie de marketing. A fost unul dintre momentele în care mi-am dat seama cît de mult şi de iremediabil ne-a influenţat Crăciunurile compania Coca-Cola.
Era o campanie de marketing excelentă. Mai ales că venea în contextul noului branding pe frontul de est. Reușea să creeze apropierea dintre produs și consumator, transmițând un spirit aparte al sărbătorilor. Eu de exemplu visam să conduc un camion Coca-Cola.
Chiar…oare aveau aprobare camioanele să tranziteze orașul? :)
Pe vremea aia, puteau tranzita şi sufrageria ta. Plusă că în România maşina e regină, deci nu se pune problema de aprobări.