După Revoluție, trebuia să fac ceva potrivit vîrstei mele, pentru a-mi arăta solidaritatea cu luptătorii, nu-i așa? Cel mai la îndemînă mi s-a părut să mîzgălesc moaca mult iubitului și stimatei, în cărțile din bibliotecă. Nu duceam lipsă de portretul lui în manuale, cărți de povești și Mersul Trenurilor.
R-ul venea de la Recuperare, recondiționare, refolosire. Ecologia nu avea nimic de-a face cu practica asta. Regimul comunist spunea că totul trebuie refolosit, că nu e bine să irosim resursele țării. Așa că, la școală, eram obligați să aducem un număr de kilograme de hîrtie „la maculatură”. Eram preocupat zilnic de treaba asta, vă jur! Țin minte că strîngeam hîrtiile, ziarele și revistele într-un colț al camerei, după perdea. Încercam să le aranjez pe categorii. Uneori, se întîmpla să nu am destulă maculatură, așa că se mai rugau părinții de vecini să ne dea. La școală, învățătoarea sau un profesor […]
Blamat sau nostalgic, obiceiul tăierii porcului este unul care ne-a însoțit multora vacanțele de iarnă petrecute la țară. Pe un grup de discuții, un străin care locuiește în România spune că vrea să vadă și el live cum se taie un porc undeva la țară. Povestesc și eu aici, spre cultura generală a tinerilor din perioada post-comunistă. Preludiul A doua zi urma să se taie porcul bunicilor. Trebuia pregătite uneltele și locul din curte unde urma să se întîmple asta. Bunicii erau agitați, făceau planuri și se culcau foarte devreme. Cred că se trezeau a doua zi pe la 5 […]