Nu o știți pe Rodica Ojog-Brașoveanu?
Ar fi timpul să recuperați acest handicap! Veți descoperi o adevărată comoară a literaturii policier românești.
O știți dar n-ați citit acest roman?
Fiți pregătiți pentru cîteva sute de pagini de încîlceli scrise inteligent, cu un suspans construit ascendent, ca o plimbare pe un deal din Dobrogea.
Aceasta este ediția necenzurată a volumului care a fost de altfel ecranizat în 1995, în regia lui David Rocksavage, după ce fusese deja adaptat pentru teatru.
Autorul a organizat pe subiecte povestioarele și fiecare capitol are un citat semnificativ. Aflăm din această carte despre oameni care au scăpat de moarte exact la fix, oameni care au avut fapte de bravură, curiozități din istorie (mai ales din secolul al XX-lea) ș.a.m.d.
De ce “tinerețe” la plural în titlu? Poate pentru că este vorba despre secvențe disparate, un mozaic al adolescenței lui Daniel. Acesta se maturizează treptat și se va uita înapoi la toate acele întîmplări intense cu un surîs pe chip.
Spre deosebire de cartea lui Rosenberg, aici evadarea este destul de simplă. Avînd în vedere însă supravegherea totală de la Auschwitz și Birkenau (Auschwitz II), deținuții au avut nevoie de ceva timp pentru a plănui scăparea.
Pe măsură ce citeam, mi-am dat seama că unele rememorări diferă în funcție de regiunea din țară în care a trăit fiecare copil de atunci, acum adult intervievat. Lipsuri au fost peste tot în România comunistă, dar unele părți ale țării au fost mai oropsite decît altele, iar unele au “fentat” un pic regimul auster.
Nu spun lucruri mari dacă afirm că acest volum poate fi luat și drept manual de manipulare prin social media, dar și ca istorie a modului în care mass-media au evoluat de-a lungul timpului.
