CARTE (+AUDIO) “Proiectul Hail Mary” de Andy Weir


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Aș fi citit cinematografic acest roman chiar și fără să știu că va fi ecranizat de MGM, cu Ryan Gosling în rolul principal. Cartea estre structurată pe două planuri – prezent și trecut – și descrierile sunt parcă făcute să fie transpuse într-un scenariu de film tipic american, cu efecte speciale și cliffhanger-e. În fond, Andy Weir este autorul poveștii ecranizate “Marțianul”, cu Matt Damon în rolul astronautului solitar pe Planeta Roșie!

Ambele povești au puncte comune, dintre care cele mai importante sunt solitudinea și spiritul de luptător al celor doi astronauți, care nu se lasă până când nu rezolvă problemele ce se ivesc, în ciuda obstacolelor.

În această poveste, oamenii de știință își dau seama că Soarele se va stinge în numai câțiva ani, din cauza unor particule care se hrănesc cu energia lui și care se înmulțesc mergând spre Venus. O echipă ce cercetători lucrează non-stop pentru a pune la punct o navă și un echipaj, care să meargă la Tau Ceti, originea acelor particule. În drumul lung de ani întregi, ceilalți treo coechipieri ai lui Ryland Grace mor în timpul somnului criogenic. Așa că el, un inginer simplu și profesor de gimnaziu, se vede însărcinat cu salvarea Terrei. Din fericire, el găsește în spațiu un ajutor neașteptat și misiunea pare să aibă sorți de izbândă.

- De ce știința eridiană și știința omenească sunt așa de asemănătoare? Miliarde de ani, dar aproape același progres.

Mă roade de ceva vreme. Oamenii și eridienii au evoluat separat în sisteme stelare diferite. Nu am avut niciun contact unii cu alţii până acum. Așadar, de ce avem tehnologie aproape identică? Vreau să spun că eridienii sunt nitel în urma noastră în tehnologia spațială, dar nu cu mult. De ce nu sunt în epoca de piatră? Sau vreo epocă super futuristă, care să facă Pământul din zilele noastre să arate antic?

- Trebuie să fie, altfel, tu și cu mine nu ne întâlnim, zice Rocky. Dacă planeta are mai puțină știință, nu poate facă navă spațială. Dacă planeta are mai multă știință, poate înțeleagă și distrugă astrofag fără plecare din sistem. Știință eridiană și umană în același interval: poate face navă, dar nu poate rezolva problema astrofag.

Hm. Nu mă gândisem la asta. Dar este evident, acum, că a spus-o Rocky. Dacă lucrul ăsta s-ar fi întâmplat când Pământul era în Epoca de piatră, am fi murit, pur și simplu. Iar dacă s-ar fi întâmplat peste o mie de ani, probabil că am fi descoperit cum să rezolvăm problema cu astrofagul fără să clipim. Există o fâșie destul de îngustă de progres tehnologic, ce ar determina o specie să trimită o navă spre Tau Ceti în căutare de răspunsuri. Atât eridienii, cât şi pământenii se află pe acea fâșie.

Cartea m-a surprins prin detaliile de matematică, fizică, astronautică și astronomie și din multe alte științe. Se vede că autorul a muncit foarte mult pentru a se documenta. Indiferent de pregătirea pe care o ai, va fi imposibil să ții pasul cu avalanșa de informații tehnice. Acest roman este unul dintre acelea pe care le citești având alături căutarea pe Google.

Un alt punct forte al textului este modul în care se construiește suspansul. Totul este ascendent, dar fără să te irite faptul că nu ți se dezvăluie detaliile decât foarte lent. Sunt destule părți în care nu vei putea lăsa textul deoparte, când vei fi curios să vezi cum se termină întreaga “fază”.

Am reușit! Chiar am reușit! Salvarea Pământului se află într-un rezervor mic de pe podea.
- Fericit! zice Rocky. Fericit, fericit, fericit! Sunt atât de năucit, încât s-ar putea să vărs. Da! Dar încă n-am terminat.

Mă leg de pat. O pernă încearcă să se îndepărteze plutind, dar o înhaț la timp şi o îndes sub cap. Sunt complet în priză, dar, dacă nu adorm curând, Rocky o să înceapă să mă sâcâie. Doamne, aproape că distrugi o misiune o dată şi, brusc, te alegi cu o oră de culcare impusă de un extraterestru!

-Taumibă-35! zice Rocky. A durat multe, multe generații, dar în fine succes!

Succesele ştiinţifice provoacă o senzație ciudată. Nu există un moment în care strigi „Evrica!”, ci doar un progres lent, constant, spre un ţel. Dar, pfuiii, ce bine te simți când ajungi la ţelul ăla!

Dialogurile sunt remarcabile prin faptul că îți oferă informații într-un mod facil. Însă replicile nu sună artificial, cel puțin nu așa cum mi le-am închipuit eu în minte. Rămâne de văzut cum vor suna ele în viitorul film. Nu este de mirare că totul este atât de exact în narațiune și dialog, din moment ce Andy Weir a fost inginer software și este pasionat de industria spațială.

Fără îndoială, este o carte care nu trebuie ratată de către iubitorii de SF. Cu o mulțime de probleme care te vor face să-ți pui mintea la contribuție și cu o misiune de nivel stelar, romanul va fi o plăcere pentru toți cititorii avizați.

Proiectul Hail Mary” de Andy Weir, 2021, Editura Nemira, 532 pp.

Cumpărați cartea de la:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.