Zelist Industries: revista presei online e la îndemîna ta

Ambiţia celor de la Treeworks este ca un om de vânzări sau un stagiar care nu a mai lucrat cu un anumit client sau într-o anumită industrie să înveţe rapid (în ore, maximum cîteva zile) ce s-a întâmplat în ultimii ani în domeniu, astfel încât să fie capabil să meargă pregătit la pitch-uri, la întîlniri de vânzări și la evenimente.

Zelist Industries Share of Voice

Condamnaţii la muncă silnică din minele de cărbune sau metalifere muncesc cinci ore pe zi. Deportaţii ruşi din coloniile penitenciare din Siberia, care taie buşteni sau sparg piatră, muncesc patru ore pe zi. Prizonierii englezi şi americani ai lagărelor japoneze din al Doilea Război Mondial munceau cel mult nouă sau zece ore pe zi. La Casa Republicii, în Uranus, un ofiţer român munceşte optsprezece ore pe zi! La 5 dimineaţa este în picioare şi la ora 23.00 pune capul pe pernă să se culce. Asta da, performanţă comunistă! Stahanov s-ar simţi umilit de normele de muncă trasate de Partidul Comunist Român militarilor.

(Citat din „Robi pe Uranus. Cum am construit Casa Poporului” de Ioan Popa)

Am văzut trei filme

Tina Fey intră în situații WTF / Tom Hanks, singur în deșert, cum era pe timpuri în mijlocul insulei pustii / Extratereștrilor verzi și băloși le e dor de Will Smith

A Hologram for the King 3

Subiectele la Comunicare și relații publice de la admiterea din iulie 2016 la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării

Rezolvați subiectele la Comunicare și relații publice de la admiterea din iulie 2016 la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării! Vă puteți verifica pe loc cunoștințele de limba română rezolvînd testul cu întrebări cu variante multiple de răspuns.

quiz crp

Soldaţii intră unul câte unul în cantină, ajung în faţa ghişeului în spatele căruia angajatele civile ale cantinei le pun pe farfurii de aluminiu cu marginile strâmbe mâncarea şi-şi primesc pe tăvi de plastic murdare şi ciobite porţia mizeră, masa de seară. Mă uit la militarii din plutonul meu. Se aşază la mese şi mănâncă tăcuţi. Seara nu mai au putere nici să vorbească. Le privesc chipurile obosite, feţele nerase, murdare, mâinile bătătorite de muncă… Îmi iau la rândul meu porţia şi trec la masă. Mănânc. E aproape ora opt şi jumătate seara şi zarva s-a potolit. Coada la ghişeu este pe sfârşite. Mă ridic. Duc tava la punctul de debarasare şi ies din sală.

(Citat din „Robi pe Uranus. Cum am construit Casa Poporului” de Ioan Popa)