(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Afacerea Est mi-a amintit de Comoara, dar se încadrează într-o serie de filme autohtone în care intră și recentul „Două lozuri”. Este o serie despre dorința ardentă a românilor de face bani, dacă se poate cît mai ușor și mai repede. „Afacerea Est” este o poveste despre ghinion dar și noroc, despre sărăcie dar și bogăție instantă și, mai ales, este o tragicomedie despre ceea ce numim sec soartă.
Am auzit de Igor Cobileanski cînd eram cad(av)ru didactic și mai organizam seri de proiecții de reclame și scurtmetraje la facultate, să mai distrez studentul. Atunci am văzut Sașa, Grișa și Ion și Cînd se stinge lumina. N-am avut ocazia să văd primul lungmetraj al regizorului basarabean, dar „Afacerea Est” parcă este compus din mai multe scurtmetraje.
Un profesor un pic ratat are o idee care lui i se pare genială: să cumpere de la niște gruzini, la preț accesibil, cîteva zeci de mii de potcoave, pe care să le vîndă apoi la preț bun unui afacerist din Bălți. De voie, de nevoie, în afacere intră încă un partener și împreună pornesc în lungul drum către Bălți. Evident, road trip-ul în stil moldovenesc beneficiază de mai multe personaje care intră și ies din decor.
Este o comedie cu dialoguri bogate, pitorești, care amintesc de cimilituri și de poveștile lui Ion Creangă. Scenariul lui Cobileanski este închegat, conține toate ingredientele de succes (ba chiar și elementul femeie!) și ne face să fim mulțumiți la final. Ba chiar, după cum au spus unii spectatori în discuția cu actorii de după proiecțiile din Iași, Focșani, Buzău și alte orașe, se simte nevoie unei continuări.
Filmul s-a filmat integral în România, în București și în orașe apropiate, așa că scuzăm decorul cunoscut, locomotiva pe care scrie CFR, reclamele la beri autohtone de la terase și alte elemente care nu ne duc cu gîndul direct la Republica Moldova. Ar fi fost mai pitorești peisajele din republica frate și soră, dar am înțeles că bugetul a fost limitat.
În Afacerea Est se bea mult, se înjură moderat, bărbații sunt aspri și pasionali, femeile sunt ușuratice sau violente, peisajul este alterat. Parcă regizorul s-a străduit cam mult să arate că „situația e nasoală la noi în Moldova” și că „nimic nu se va schimba”. Sigur, mesajul este că numai sufletul și spiritul oamenilor locului sunt cele care contează cu adevărat și că ele ar trebui să rămînă puternice pînă la final.
Filmul intră în cinematografele din toată țara în 28 octombrie. Durează doar 87 de minute, deci suficient cît să vă lumineze un pic o seară rece de toamnă-iarnă. Mergeți să vedeți acest Cobileanski lung!