Filmul “Medalia de onoare” – coincidenţe 5


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

medalia-de-onoare

Aseară am văzut în avanpremieră filmul Medalia de onoare, graţie invitaţiei primite de la Parada Film şi revista Tabu. Am avut plăcerea de a asista apoi la o scurtă sesiune de întrebări şi răspunsuri la care au participat Victor Rebengiuc (rolul lui Ion I. Ion), Călin Peter Netzer (regizorul) şi Liviu Marghidan (regizorul de imagine).

Deşi poate cel mai pregnant rol de cinema al lui Rebengiuc rămîne cel al lui Ilie Moromete, aseară nu m-am gîndit deloc la asta şi abia după film mi-a adus aminte Adrian Ciubotaru că am scris ceva legat de Moromete de curînd.

Coincidenţe

  • Relaţia dintre tată şi fiu este la fel de rece ca şi cea dintre soţ şi soţie. Prima ruptură o precede pe a doua. Prima se repară cît de cît spre final, a doua începuse deja să se repare.
  • Relaţia dintre Rebengiuc şi tatăl său din realitate pare la fel de rece ca şi cea din film (vezi clipul filmat după proiecţie, acolo spune clar că nu are amintiri plăcute despre tatăl său).
  • Scena mesei din final mi-a adus aminte de cea a reîntîlnirii familiilor din filmul Marţi, după Crăciun. De data asta, cadru strîns cu tatăl şi fiul, deşi masa era plină de invitaţi. Cei doi se privesc jenaţi, dar tatăl are un zîmbet liniştitor – Cornel a venit acasă cu familia lui şi de data asta tatăl nu-l va mai împiedica să plece din ţară, cum făcuse în 88, cînd îl dăduse pe mîna miliţiei.
  • Ciudat, dar în Marţi după Crăciun, tot Rebengiuc şi Mimi Brănescu sunt tatăl şi fiul, dacă-mi amintesc bine.
  • Camera de umăr în multe scene, dar nu inutil ca în Poliţist, adjectiv şi nu enervant.
  • Rebengiuc a spus că-şi va duce nepotul la premieră, o mică iniţiere asemănătoare celei din scena în care nepotul său jumătate canadian îi smulge medalia din piept şi se joacă puţin cu ea prin casă.

Nu pot spune că mi-a făcut plăcere să-l văd pe Iliescu în film, dar admir faptul că a acceptat să joace un mic rol. Am un poster în care Ilici îmi zîmbeşte cu drag. Evident, Rebengiuc n-a pozat alături de fostul preşedinte criptocomunist.

Tot cu Rebengiuc închei, care a spus la final că se bucură de aplauzele sincere, pentru că ele demonstrează că au făcut, cu acest film, ceva bun nu numai pentru ei, ci şi pentru alţi oameni. Este un film care trebuie neapărat văzut, este un film românesc bun şi sunt sigur că va deveni un reper în cinematografia românească.

Din motivaţia regizorală

Ion este incapabil să înțeleagă realitatea așa cum, cu ani în urmă, era incapabil să înțeleagă gestul disperat al copilului său care vroia să părăsească țara. Și chiar dacă soția sa, Nina, începe brusc să vorbească din nou cu el, între ei se păstrează aceeași liniște și probabil, o durere și mai mare pentru Ion, care pentru un moment se simțise apreciat și împlinit ca om. Dar doar pentru un moment….

Alte opinii:

Adrian Ciubotaru

Ana Ciobanu

Rareş Petrişor

Corina Georgescu

Cristina Bazavan

Carina Sava

Luciana Bodolan


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5 gânduri despre “Filmul “Medalia de onoare” – coincidenţe