Cursul de la Jeg 4


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

Cînd am intrat în laborator, un miros de închis m-a lovit în plex. Cînd sunt răcit, ori nu miros prea bine, ori miros prea mult. Mă întrebam cum voi rezista patru ore acolo, în timp ce-mi instalam aparatura şi-mi întindeam firele. Am umplut trei batiste de hîrtie cu… şi m-am pregătit.

Propunerea din partea celor trei studenți din grupa cu care urma să am curs a venit la fix: să ţinem cursul la terasă, la Jeg. M-am codit eu puţin dar mi-am amintit că afară respiram mai uşor şi nu mai strănutam aşa de des. Mi-am înhăţat laptop-ul şi am purces.

A fost bine. N-am mai putut proiecta prezentarea, dar asta m-a stimulat să explic prin vorbe unele lucruri care ar fi fost pur şi simplu afişate pe ecran. Am dat exemple, am atras atenţia, am dat sfaturi şi am răspuns la mici întrebări, toate astea în timp ce motanul local Tomiţă se plimba printre mese. Am enunţat tema pentru data viitoare cu mare elan, în timp ce ni se strîngeau de pe mese sucurile şi berile fără alcool (abia ce luasem Humex!).

În final, am aflat şi cum se mai distrează studenţii mei în timpul liber, cum unii dintre ei merg la teatru, cum alţii nu se pot trezi dimineaţa pentru curs ş.a.m.d.

În laborator n-am fi socializat la fel de bine. A fost jumătate curs, jumătate întîlnire între amici. Aud cu stupoare că este de neîntîlnit o astfel de situaţie în Franţa sau în Belgia. Că studenţii de acolo şi-ar dori cursuri în spaţii neconvenţionale, dar că profii lor gîndesc universitatea ca un spaţiu sacru. Deci fără glume, fără zîmbete, cu catedra între tine şi ei. Nu este prima oară cînd ţin un curs sau un seminar în altă parte decît sala de curs, dar a trecut mult, mult timp de cînd am făcut asta ultima oară.

Nu ştiu, nu sunt teoretician în pedagogie, nici practician în universităţi europene, deci nu mă pot pronunţa. Cert este că a fost o zi agreabilă, pe care o voi ţine minte şi le mulţumesc acelor studenţi pentru ideea asta bună.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4 gânduri despre “Cursul de la Jeg

  • Alexandra

    In America profesorii au o deschidere catre lucruri de acest tip. In timpul unui trimestru pentru ca multi dintre noi nu au mai avut loc sa se inscrie la un curs, ne-am adunat, am creat un curs, am facut un silabus si am invitat un profesor sa ne fie indrumator. Ne intalneam odata pe saptamana intr-o casa cu snack-uri si vin. La sfarsit am transformat casa in galerie de arta si ne-am expus lucrarile realizate la curs. La vernisaj au venit toti profesorii din departament. Probabil cursul nu ar fi avut asa succesc daca il tineam intr-o sala de curs.

    • George Hari Popescu Autor articol

      Mi-ar plăcea ca și studenții mei să facă asta. Mi-ar plăcea să facă multe din lucrurile pe care le fac ăia din America.