NEMIRA Mircea Daneliuc – Băiatul fără sprîncene 9


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Cartea lui Mircea Daneliuc este o colecție colorată de “nuvele și alte proze scurte”. Sunt scene de viață din epoci diferite, sunt povești care se întind de obicei pe cîteva zile sau săptămîni. Nu-i cunoșteam stilul regizorului român, aflat acum la al 12-lea volum.

Băiatul fără sprîncene este un mix alert de dialoguri scurte și tăioase, de imagini pline de viață. În povestea care dă titlul volumului, un băiat este nevoit să-și radă sprîncenele (și nu numai), pentru a scăpa de o anumită rușine. Este îndrăgostit lulea de o profesoară și are de luat decizii grele pentru un bărbat de vîrsta lui. După ce citiți cartea, să-mi spuneți și mie dacă s-a îndepărtat de geam sau…

Clanța aia, cred c-o privise de o mie de ori, cu luciul luat și bleagă puțin, îi calculase și unghiul, în cap. N-avea de unde să știe că totul se terminase, i se arătase destul. Câte dăți nu pândise aici, până venea de la sală sau de unde venea! Prima oară, la fel, când avea și sprâncene și mult mai mult păr. Ai sânge-n tine sau nu? Acum câteva luni, prin martie, tot așa își scosese rucsacul cu cărți ca să nu, vorba aia, și tot pe pervazul prăfuit se așezase în așteptare.

În Balantine, un bărbat cară vreo 60 de sticle cu whisky cu mașina prin București, în timpul revoluției din 1989. În 43, Mișu stă țeapăn, pe masa din sufragerie, neînsuflețit, iar tot ce poate face prietenul lui, venit în vizită cu ocazia tristei întîmplări, este să reflecteze la mărimea pantofilor lui și ai mortului.

Dorel este o povestire simpatică despre un bărbat la vreo 60 și ceva de ani, căruia îi cade cu tronc o tînără fotomodel. Frămîntările interioare ale omului sunt redate amuzant de autor, iar certurile cu soția lui sunt savuroase. După ce citiți cartea, să-mi spuneți și mie dacă nevasta era în spălătorie…

Era o revistă din alea, pentru bărbați, cu Dorina lui pe copertă. Goluță, nu mai vorbim despre asta. Goluță-pușcuță! O studie mai târziu în veceu. La început, numai bust, dar ce urma după aia, s-o iei razna definitiv! De ce face asta? se întrebă, însă uită să-și răspundă, pentru că era absorbit vizual. Nu-i ajunge ca manechină? Cât poate plăti un investitor corporal? – nu c-ar fi avut personal vreo pornire, dar ca să știi pentru ce se bagă o fată citită în mocirla asta a lor.

Este o carte care trebuie citită cu concentrare, deoarece Daneliuc amestecă narațiunea la persoana I cu cea la persoana a III-a, cu monologul interior și dialogul. Un stil cinematografic de fapt, de parcă cititorul ar avea controlul asupra tuturor camerelor de filmat din platou. Trebuie să lecturezi cu atenție, deoarece un singur cuvânt sărit poate strica tot sensul.

Sunt 12 texte savuroase, presărate cu un argou pe alocuri forțat, dar care oferă o anumită unicitate stilului lui Mircea Daneliuc.

Mircea Daneliuc – Băiatul fără sprîncene

Anul apariției la Nemira: 2012

Colecția: Diverse

ISBN: 978-606-579-371-2

Nr. de pagini: 240

Cumpără cartea de la:

9
Leave a Reply

avatar

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
Anunță-mă cînd apar
Andreea
Utilizator nou
Andreea

A inceput sa dea din maini si din picioare ca si cand s-ar fi zbatut. Colacul ei roz cu buline albe se dezumfla.

El s-a ridicat in piciare sa vada mai bine ce se intampla si a ramas asa, uitandu-se in gol la ea. Nu stia exact daca ar fi trebuit sa-i strige pe parinti sau sa o lase sa se descurce singura. A cazut pe ganduri amintindu-si de cate ori pana atunci sora lui mai mica ii furase jucariile, dar si atentia parintilor. Ramasese nemiscat, chiar in fata ei, cu ochelarii subacvatici pusi.

Corina
Utilizator nou

Băiatul aştepta o uşă imensă în faţă. Mai aşteta ca uşa aceea să aibă o broască a cheii cu piele de broască şi accesorizată cu mătasea broaştei. A văzut doar un câmp de mătasea broaştei care se transforma, sub ochii lui, în mătase albă, fină, care-i dădea impresia unui “jamais vu”. În acelaşi timp, lumea văzută prin ochelarii de scufundat îi dădea senzaţia unui “deja vu”. Încremenise. Totul se transformase într-o imensă trenă de rochie de mireasă. Semăna cu a mamei lui. El încă nu era pe atunci, dar vedea nunta prin buric. Era o altfel de broască a cheii.

Alexandra
Utilizator nou

Încă nu mă obișnuisem cu orele de înot și liniștea care se lăsa când mă duceam la fundul bazinului. Instructorul mă certa pentru că de fiecare dată lăsam pluta deoparte și mă scufundam, mă duceam la fundul bazinului precum o gheată grea și abandonată de voință, de puterea de a mai fi purtată. Mă pierdeam în tăcerea din jurul meu care se lăsa subit, iar singurul sunet care-mi cresta mintea cum taie ața mămăliga era sunetul inimii. Bum-bum, bum-bum și se mai auzea buluc, o bulă-două perturbându-mă vizual. Mă intrigau, nu știam ce se află în ele, nu înțelegeam cum… Read more »

Andrei Trifan
Utilizator nou
Andrei Trifan

Ce repede zboara timpul! Eram copil si aveam vise. Totul era lapte si miere. Puteam chiar sa inot in lapte pentru ca lumea mea era un basm continuu, lipsita de grija. Scanfandru. Da, visam sa fiu scafandru. Ah, visele mele! Acum sunt nevoit sa ma ascund, sa imi rad sprancenele… Si pentru ce? Pentru o blestemata de iubire. Si ce relaxant era sa fiu copil. Sa caut scoici pe fundul apei. Sa simt briza cum se lupta cu razele soarelui pentru a-mi invalui trupul. Da! Asta era! Spaima pe care o simt acum mi-o amintesc. Am mai trait-o. Eram in… Read more »

Vlad Secareanu
Utilizator nou
Vlad Secareanu

“Mai am vreun metru si ceva si o sa ajunga la ochelari. Abia astept sa vad daca nu intra apa in ei. Ce misto ca mi i-au cumparat! As fi urlat o zi intreaga daca nu mi-i luau. Trebuie sa vad daca intra apa in ei, sa fiu sigur ca sunt mai buni decat ai lui Mircea. Ce prost, in ai lui intra apa! Sper ca am inchis bine usa si am pus cum trebuie prosopul ala pe jos, sa nu iasa apa. Dureaza cam mult pana se umple baia asta cu apa. In filmul ala pe care l-am vazut,… Read more »

gadjodillo
Utilizator nou

frumos!
ai putea face un cenaclu, aici pe blog. o scoala de scriitura.
felicitari pentru idee!

Juli
Utilizator nou
Juli

Recomand tuturor sa mergaa in librariile Nemira. Eu am cumparat carti de povesti pentru copii foarte frumoase si la un pret foarte mic -5 lei desi cartea costa initial 24 lei.