CARTE + AUDIO Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu șpițul – Mircea Daneliuc


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Textele lui Mircea Daneliuc sunt ca niște terenuri cu pămînt tare, sub care știi că se află izvoare. Dacă vrei să ajungi la ele, trebuie să sapi, vara în amiaza-mare, cu gîndul la răcoarea apei proaspete care te așteaptă. Ai putea crede că este un limbaj nefiresc, un fel de argou al cărui sens numai autorul îl știe cu adevărat. Dacă ai răbdare, dacă nu te grăbești, vei înțelege că așa vede Daneliuc societatea în care trăiește și că nu poate exprima ceea ce vede decît printr-o limbă ce pare de pe altă lume.

Am început cu aceste scurte observații de ordin lingvistic pentru că asta m-a frapat cînd am citit „Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu șpițul“, apărută la Editura Adenium: duritatea limbajului. Nu este vulgar, ba chiar în prima parte a cărții – romanul – autorul își cenzurează pe alocuri personajele. A doua parte – nuvela – este ceva mai „colorată“, dar nu șochează.

„Ca un grătar de mici“ este o satiră politică în stil jurnalier. Sosiile președintelui, ale prim-ministrului și ale altor membri ai ultimului guvernul Boc locuiesc împreună în Menajerie, o vilă plasată în pădurea Rîioasa, undeva în afara Bucureștiului. Numele lor diminutivate, apucăturile grosiere, relațiile complicate, totul imită lumea politică românească a acelei vremi. Este un text scris cu nerv, cu un ritm alert și cu o sinceritate specifică lui Daneliuc. Evident, sunt scene cinematografice, sunt personaje pe care le-ai vedea pe ecran, sunt schimbări de plan bruște și diverse.

Autorul se arată dezamăgit de cei care-i conduc țara și este critic față de toate apectele traiului în România. Acțiunea este un talmeș-balmeș care invocă starea de nesiguranță pe care o simt românii de cîteva zeci de ani. Coperta cărții este sugestivă, personajul este o combinație între Băsescu, Boc, Udrea și împreună dau formă unui sinucigaș cu un pistol de jucărie în mînă.

„Un picior de plai, cu șpițul“ este o alegorie despre un român emigrat în SUA care vine în România pentru a petrece cu ai săi sfîrșitul lumii. Aici se confruntă cu o panoplie de personaje bizare, români “tipici” care încearcă să profite de el.

Ridicolul este firul roșu, atît în roman cît și în nuvelă. Personajele sunt caricaturizate, li se pun în gură vorbe ce par nefiresc de greșit formulate, gesturile și actele lor sunt haotice și largi. Cînd vei citi, la un moment dat nu-ți vei mai da seama dacă originalul sau sosia este cel sau cea care vorbește, se mișcă, interacționează cu alte personaje. Poveștile din jurnalele personajelor politice par secvențe dintr-un coșmar fără sfîrșit, mărginit în realitate doar de granițele țării.

Cartea „Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu șpițul“, de la Editura Adenium este un duș rece la nivel lingvistic și o lecție de realism la nivelul construcției personajelor, o carte diferită de cealaltă a lui Daneliuc care mi-a picat în mînă. Sper să vă edifice un pic mai mult acest fragment audio:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.