Și atunci ea s-a suit pe mine 8


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

Ea, femeia de vreo 65 de ani. Cu sacoșa ei de plastic în fundul meu, cu respirația ei grea răzbătînd în ceafa mea după ce trecea prin strungăreața din proteza ei low-cost.

Sucursala CEC Bank de la Amzei, de mărimea gheretei unui paznic de fabrică de ventilatoare industriale, este plină ochi de oameni. Clienți plătitori de taxe, impozite, amenzi și restanțe, cu teancuri de hîrtii în mîini și cu figuri care ar fi descurajat și un adolescent care ar fi încercat prima oară să-și sărute iubita.

Doamna de la ghișeul 3, cum numeri de la stînga la dreapta, țipă în sală să se facă liniște, pentru că nu mai nimerește tastele de la computador. Șatra de cinci persoane amuțește brusc. Cam cinci secunde, după care reia șuvoiul de bîrfe.

Ajung la rînd și explic scopul și durata vizitei plății facturii, timp în care doamna de la ghișeul 2, în fața căruia sunt, așteaptă în stil zen să se deblocheze aplicația respectivă prin care statul devine brusc mai bogat. Scot banii, buletinul, certificatul de vaccinuri al pisicii, mi se ia pulsul, sunt identificat fără bască și plătesc. Doamna sexagenară îmi strecoară sacoșa între picioare. Respirația îi miroase a dulce, probabil mîncase bomboane.

O întreb dacă are destul loc în spatele meu, îmi spune că a înțeles aluzia, îi explic conceptul de distanță de asigurare a confidențialității la bancă, poștă și pisoar. Frumoasa doamnă știrbă îmi aruncă: “Probabil așa v-o fi învățat mama să răspundeți!” Mi-am adus aminte să o sun pe mama mai des.

Cum zice proverbul: Cine n-are bătrîni, să-i pocnească pe cei care sunt la mai puțin de un metru în spate!


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

8 gânduri despre “Și atunci ea s-a suit pe mine