Amintiri din comunism: Duios vaca se freca 1


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)

Cînd era Loredana, cînd erau purici… Loredana… Purici… Și tot așa, de parcă televizorul voia să ne transmită ceva în cod Morse în timpul Festivalului Mamaia, în acele vremuri cînd nu se prindea decît un post TV cu antena terestră și cînd Loredana era Groza și era o adolescentă cu voce urlătoare. Urcasem cu greu poteca spre casa de pe deal. Tataia spusese că mergem la rudele lui „la munte“, ca să ne arate de unde a plecat el.

Ploua încet și se făcuse noroi. Antena TV trona în fața casei, cocoțată pe o prăjină ce ar fi rivalizat în înălțime cu stîlpii pentru antenele GSM de azi.

Ne uitam cu toții în acea cameră mică la festival și părea că pe nimeni nu deranjează alternanța „Loredana-purici-Loredana-purici“ de pe ecranul televizorului. Îmi aduc aminte că mă uitam la fețele lor impasibile și mă întrebam cît vor mai rezista.

Am cedat eu primul și am întrebat de ce face așa televizorul. Mi-a răspuns un băiat puțin mai mare decît mine, care mi-ar fi venit văr de un grad imperceptibil: „A, nu-i nimic, se freacă vaca de stîlp!“. N-am înțeles exact atunci, ci abia după ce m-am uitat pe geam. Drăguța vacă molcom se scărpina de parul cu antena TV. O mișcare în spate însemna „purici“, alta în față era „Loredana“.

Vaca rumega, Loredana cînta, parul rezista.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Un gând despre “Amintiri din comunism: Duios vaca se freca