C-așa-i iarna pe la noi, stînga unu, dreapta doi, măi! (Atenție, conține versuri!) 2


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Bătălia se dă în lumina proiectată de stîlpul din fața blocului. Fulgii vin din toate părțile și se iau la harță acolo, sub reflector, fără să se salute. Sunt copiii naturii care ne arată că e mai șmecheră decît noi. Nu dă doi bani pe văicărelile noastre patetice. Își vede de treabă, deși o împiedicăm cumpărînd în neștire automobile, mîncînd tîmpenii și aruncînd plastic pe jos. Ne lasă Internetul, ca să dăm de știre despre puterea ei.

Am pus lumina de veghe în priza din bucătărie și mă uit pe geam în timp ce aștept să se infuzeze ceaiul. Abia așteptam urgia asta, ca să beau ceai și să devorez capitole din cărțile care se adunaseră lîngă pat. Mă simt protejat în acest apartament dintr-un oarecare bloc comunist din Buzău și mă felicit că nu sunt în Capitală. Număr în gînd minutele pînă cînd trece un om pe stradă sau vreo mașină rătăcită.

Mi se pare că sunt deasupra acelor mașini îngropate în parcare în peste un metru de zăpadă, deasupra banner-ului ferfenițit care atîrnă peste șosea, deasupra taxiurilor care derapează neputincioase și deasupra magazinelor, farmaciilor, sălilor de jocuri non-stop și chioșcurilor de ziare.

Geamul de la bucătărie este full-frame-ul meu și parcă văd totul instagramat și numai bun de status. În joacă, încerc să parodiez poezia lui Alecsandri:

Tot e alb, pe străzi, trotuare,
Pe capote și băncuțe,
Ca fantasme albe, jeep-uri
Înșirate zac în zare.

Transform asta în status și cer ajutorul semenilor mei, iar ei nu mă dezamăgesc deloc. Iată ce mici bijuterii am adunat:

Se-mping oamenii-n mașini
Să le scoată la șosea,
Se-mpinge viscolul printre clădiri
S-așeze mormanele de nea.
(Răzvan)

Biciclistu’ stare n-are
Să-i curețe Primăria
Pistele costisitoare
De zăpada viscolită.
Bugetarii cu gipane
Și palate sfidătoare
Să treacă la lopățică
Afară din turnu’ negru’
În omătu’ tot integru
Să dea jos burțile mari
De directori opresciani!
(Bikepress)

Tot e alb, pe Splai, prin mall-uri,
Eu încerc să mă țin tare
Să nu mă apuc de droguri
De la atâta ninsoare.
(Maria)

Vântul bate neîncetat,
Circulația s-a blocat.
Fulgii cad cu nonșalanță,
Mi-a-nghețat mâna pe clanță.
Am ieșit s-admir „tabloul”,
Am căzut, mi-am rupt piciorul…
(Roxanna)

Și ne-am pus căciuli pe frunte
și-am dat fuga la tataie;
că-i zăpadă, că-i văpaie,
iese omul s-o înfrunte!

L-am găsit plin de zăpadă,
sub o cușmă și trei pături.
Toți nămeții de pe stradă
i-a împins, grămezi, în lături.

„C-apoi, voi, ce-ați zis? Că, poate!
Toată neaua-i deja dată.
Ăsta-i viscol? Nu-i, nepoate!
Ce zăpezi erau odată!“
(Alina)

Stimată zăpadă multă, mai vino pe la noi iarna, atunci cînd e rostul tău și fă-ne să vorbim unii cu alții, să gîndim în versuri, să bem ceai cu coniac, ciocolată caldă cu scorțișoară, vin fiert cu cuișoare și să citim Llosa, Murakami, Jules Verne și Mailer!


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 gânduri despre “C-așa-i iarna pe la noi, stînga unu, dreapta doi, măi! (Atenție, conține versuri!)

    • George Hari Popescu Autor articol

      Să-ți spun un secret: nici iernii nu-i place de tine. Ba chiar i-ar plăcea să vină pe o Terra fără oameni, pentru că oamenii, prin excesele lor, fac să nu mai fie iarna de acum 30 de ani.

      Mulțumesc pentru aprecieri!