Selficita, forma complicată a socialmediei grave 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Ne facem autoportrete fără să vrem, aproape zilnic:

• Cînd ne prezentăm, cînd spunem ce ne place și ce nu.
• Cînd „aplicăm“ la un job și ne facem CV-ul.
• Cînd vrem un post în sistemul public și depunem la dosar memoriul de activitate.
• Cînd pornim un blog și încropim pagina „Despre mine“.

Selfie-ul este cel mai frust mod de a cere recunoaștere din partea celorlalți. Este un mod vizual de a spune:

„Da, ăsta sunt eu, recunoaște-mă, ia-mă în considerare, spune-mi ce crezi despre mine“.

În funcție de Like-uri și reacții la selfie-uri, ne adaptăm discursul și comportamentul în social media: va vrea lumea să fiu rebel, cuminte, intelectual, ironic, indiferent, cinic? Totul depinde de o poză pe care ne-o facem singuri, întinzînd larg brațul care ține un aparat foto sau un telefon.

Selfie-ul este expresia singurătății lumii digitale. Este un strigăt foto către semeni:

„Oameni buni, sunt aici, nu mă vedeți?“

Sinceritatea portretului facial constă în calitatea pozei digitale în care distingem:

• dungi de la vîrstă
• coșuri din cauza alimentației
• alunițe din naștere
• zgîrieturi de azi-noapte sau de la pisică
• tatuaje temporare
• urme de piercing-uri adolescentine
• ochi șasii
• nas strîmb sau bușit
• buze duck-uite pe model Hollywood
• sprîncene retezate stîngaci
• mascara aplicată fără noimă
• păr care încă mai crește pe mînă
• dinți galbeni sau albiți
• coafură muncită
• fond de ten prost îndepărtat
• bărbierit neglijent

Selfie-ul este întrebarea noastră către friendsi și dorința de a arăta că:

• suntem senzuali
• suntem plini de cool-itate
• vrem să semănăm cu… și cu…
• nu ne pasă de propriul autoportret
• ne pasă de propriul autoportret
• vrem să agățăm
• puteam agăța dacă nu eram în relație
• am putea oferi vorbe, săruturi, priviri adînci, expresii diverse
• suntem triști
• suntem veseli
• nu avem nevoie de nimeni
• avem nevoie de cineva, oricine ar fi

Oamenii cu o puternică viață socială offline își fac selfie-uri pentru a demonstra că au acest stil de viață. Au fost primiți în grup, sunt asimilați, aparțin subculturii respective.

Oamenii cu o slabă viață socială offline își fac selfie-uri pentru că au adoptat contracultura, pentru că resping exprimările fățișe. Arată că nu le pasă de selfie-uri făcîndu-și selfie-uri, își reprimă dorința de a aparține unei găști.

Fără să vorbim unii cu alții, comunicăm prin selfie-uri. Le facem în timpul petrecerii, în toaleta clubului, le facem după party, cînd lumea a adormit care pe unde a apucat, le publicăm de pe mobil ignorînd condițiile meteo, ni le facem ca replici la selfie-urile celor pe care-i admirăm sau pe care-i urăm, ne self-uim pentru că ne iubim și pentru că nu ne suferim.

Trăim într-o lume digitală fascinantă, în care nu încetăm să găsim moduri noi de exprimare a singurătății în grup. Self-uitori din toate țările, uniți-vă!