CARTE Maniere digitale – Victoria Turk 5


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

Acum o săptămînă, m-am gîndit să fac o ghidușie pe FB.

Micul experiment

Am căutat postări în care oamenii spuneau unde sunt, chiar în acel moment (o variantă mai modernă a check-in-ului de pe timpuri). Am pus același comentariu: “Nu trebuie să știm mereu unde ești”. Am așteptat reacțiile. Evident, majoritatea au considerat că am avut un ton pasiv-agresiv și o singură persoană mi-a dat mesaj privat ca să-mi spună că am dezamăgit-o.

Am făcut asta din două motive:

  1. Nu mai e ca pe timpuri, cînd ne dădeam check-in-uri din diverse locuri. Dispozitivele de azi sunt sofisticate și vulnerabile oricum, așa că ce rost are să dezvăluim și noi unde suntem mereu? Poate  fi un semnal pentru cei care ar vrea să ne facă rău, dar contribuie și la diminuarea vieții private, și așa atacate de rețelele sociale!
  2. Am vrut să văd cum e perceput un mesaj fără emoji și alte elemente ajutătoare. Altfel ar fi fost perceput comentariul meu dacă scriam “Nu trebuie să știm mereu unde ești :-)”, nu-i așa? Sau “Hei, nu trebuie să știm mereu unde ești, dar mă bucur că ești OK :-)”.

Micul manual

Ideile mi-au fost confirmate de cartea “Maniere digitale” de Victoria Turk, un mic manual de bună purtare în era tehnologică. Dacă ați ști cîte reguli am încălcat…

Volumul are 4 părți:

  1. Despre maniere care țin de activitatea profesională
  2. Mesajele private și arta flirtului online
  3. Despre friend-uire și unfriend-uire
  4. Comunicarea online în comunități

Este o carte agreabilă, ce poate fi citită ușor, deoarece este fragmentată pe secțiuni, situații și exemple. Tonul este umoristic și ironic, dar asta nu înseamnă că nu veți extrage de acolo tot felul de învățături.

La nivel profesional, partea despre e-mail este cea mai utilă. Aici m-am bucurat să constat că respect majoritatea sfaturilor:

  • nu trimit e-mail-uri lungi
  • nu mă pierd în formule de adresare și de încheiere
  • nu răspund tuturor din listă decît dacă e cazul
  • nu trimit mail-uri profesionale noaptea sau în weekend
  • încerc să mențin un Zero Inbox.

Autoarea face un slalom printre multiple situații cu care ne-am confruntat de-a lungul timpului. Ca și mine, și ea crede că putem suna un om numai dacă este ceva ce nu poate fi transmis prin e-mail sau prin altă metodă sau dacă este ceva urgent (dar chiar urgent, de viață și de moarte!). Oricum, dacă totuși vrem să sunăm, e bine să anunțăm persoana, pentru că un apel telefonic necesită atenție integrală și oferă o serie de informații fatice, care în mesajele electronice nu pot fi percepute (ton, inflexiuni etc.).

Deosebit de interesantă este partea despre piața relațiilor personale online. Victoria Turk ne oferă sfaturi despre cum să ne creăm un profil care să nu mintă despre noi și care să nu-i inducă în eroare pe potențialii parteneri, cum să facem primul pas pentru comunicarea privată, cum să propunem o întîlnire față în față și, dacă e cazul, cum să terminăm o relație mediată de tehnologie.

Modul în care vă petreceți timpul spune mult mai multe despre voi decât orice autocaracterizare. Și mai există un motiv pentru care această secțiune n-ar trebui ignorată: le oferă celorlalți un subiect de care să se agațe, când vă trimit primul mesaj. Practic, încercați să arătați ce fel de persoană sunteți și, în același timp, le oferiți oamenilor șansa să spargă gheața și să spună: ‘Și mie îmi plac filmele de groază’ sau ‘Care e cea mai recentă carte SF pe care ai citit-o?’.

Mi-a plăcut “Școala de portrete Tinder”, în care autoarea trece în revistă clișeele în materie de fotografii. Comentariul de la selfie-ul de la sala de sport se aplică însă și pe FB și Instagram:

Estetica selfie-ului la sală e clară: pozat în oglindă, fără cămașă sau doar cu o bustieră sport, mușchii abdomenului ocupând mare parte din cadru. Uneori nu apare nici fața în fotografie, Odată ce ați văzut câteva poze similare, le-ați văzut pe toate. Plictisitor. 

Volumul nu ignoră aspectele serioase din viața noastră digitală. De exemplu, nu suntem mereu conștienți că tot ceea ce publicăm online rămîne acolo pentru tot restul vieții planetei (sau cel puțin al Internetului). Pe de altă parte, ar trebui să ne gîndim de mai multe ori înainte să trimitem cuiva fotografii nud prin mesageria instantanee sau, cum spuneam la început, înainte să anunțăm unde suntem, cu cine și pentru cît timp. Nu degeaba se dezbate la noi adoptarea unei legi anti bullying și anti revenge porn!

Alte subiecte abordate în carte:

  • confirmarea de citire și tortura incredibilă a lipsei de răspuns
  • eticheta pe grupurile de chat
  • meme, mainsplainers, milkshake ducks
  • vaguebooking, humblebragging, tweetstorming.

Vi se plimbă limba-n gură? Noroc că la finalul volumului există un mic dicționar! De asemenea, indexul de termeni te va ajuta să găsești mai repede un anumit subiect. 

La final, un alt sfat:

Dacă vă hotărâți să faceți o curățenie de primăvară prin lista voastră de prieteni, faceți-o în liniște. Postarea unui text enervant, ca “Tocmai ce mi-am făcut curat prin lista de prieteni, așa că dacă încă vedeți asta, felicitări! Ați rămas în competiție”, e de un prost-gust incredibil.

“Maniere digitale” de Victoria Turk, 2019, Baroque Books & Arts, 230 de pagini.


CUMPĂRAȚI CARTEA DE LA:


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5 gânduri despre “CARTE Maniere digitale – Victoria Turk

  • alice popescu

    După ce i-am spus unei persoane pe care o consideram prietenă că mi se pare de un incredibil prost-gust să anunțe curățenia de primăvară în listă, s-a desprietenit de mine. Era/este cam isterică, oricît și-ar trîmbița realizările în materie de dezvoltare personală…

    • George Hari Popescu Autor articol

      Însă probabil aceeași prietenă este tipul ăla de persoană care se laudă online cînd face treburi casnice: gătește, dă cu mătura, calcă rufe etc.

      • alice popescu

        Nu, imaginează-ți că nu. Se lăuda doar cu pretinsa emancipare și nou-dobîndita claritate mentală pe care i-a adus-o schimbarea de carieră.
        Dincolo de asta, cel mai trist lucru din toată treaba asta cu manierele este cea privitoare la vorbitul la telefon. Să nu poți tu să-ți suni un prieten pentru că, încet-încet, și-a construit un turn de principii despre cum vrea să gestioneze comunicarea… Să trebuiască să-l anunți din vreme că vrei să-l suni… ce trist.
        Am citit prima oară chestia asta într-o postare de-a lui Marius Comper. Nu ascund că mi s-a părut o formă nu de protejare, ci de mizantropie – dar asta ține și de contextul comentariilor.

        • George Hari Popescu Autor articol

          Nu, autoarea zice de treaba cu anunțatul telefonului în relațiile profesionale. Chiar ea spune că pe un prieten ar trebui să-l poți suna oricînd!

          • alice popescu

            merci. poate că am înțeles greșit. știam de trendul ăsta, comper părea că e de acord că nimeni nu ar trebui să îl sune fără să îl pre-anunțe.