CARTE + AUDIO Soumission de Michel Houellebecq 1


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 18 min)

Et, surtout, le véritable ennemi des musulmans, ce qu’ils craignent
et haïssent par-dessus tout, ce n’est pas le catholicisme : c’est le sécularisme,
la laïcité, le matérialisme athée. Pour eux les catholiques sont des croyants,
le catholicisme est une religion du Livre ; il s’agit seulement de les convaincre
de faire un pas de plus, de se convertir à l’islam :
voilà la vraie vision musulmane de la chrétienté; la vision originelle.

Desigur, pare un viitor sumbru cel din 2022, în care președintele Franței este un musulman și guvernele din Marea Britanie, Germania, Belgia și Olanda sunt dominate de partide musulmane și în care Marocul este în UE și Algeria și Tunisia negociază pentru intrarea în UE. Dar, în controversata carte “Soumission”, Michel Houellebecq îmbracă totul într-o teorie destul de credibilă și bine fundamentată pe argumente de ordin istoric, politic și social (ficționale, desigur, dar pornind de la fapte reale).

Cartea a apărut la doar două zile după atentatul din Franța. Mașinăria de marketing s-a pus aproape singură în mișcare și volumul era deja în topul vînzărilor de la Amazon.fr. Autorul a declarat după atentat că suspendă planul de promovare a cărții, în semn de respect. Dar nici nu mai este nevoie de promovare, profitul a fost deja atins în doar trei zile.

Trei povești

Există trei planuri ale cărții scrise la persoana I:

1. Activitatea intelectuală și științifică a profesorului care e nevoit să părăsească universitatea după 15 ani de predat.

Blazat și puțin interesat de ceea ce se întîmplă în jurul lui, François reușește să-și comaseze orele și consultațiile pentru doctoranzi într-o zi de miercuri, iar restul zilelor și le petrece citind sau ieșind la un pahar sau la masă cu unii colegi (dintre puținii cu care se mai înțelege). După ce Frăția musulmană cîștigă puterea și Mohamed Ben Abbas devine președintele Franței, profesorul este invitat să-și dea demisia și să încerce să predea la o universitate laică sau să accepte pensionarea forțată (cu o indemnizație de pensie de peste 3.000 de euro). Alege pensionarea și consideră că viața lui intelectuală a luat sfîrșit. Pe neașteptate, este abordat de Editura Gallimard, care-i propune să coordoneze seria Huysmans din colecția Pléiade. Apoi i se propune un post la universitatea Paris-Sorbonne, acum musulmană.

2. Evocarea continuă a lui Huysmans, despre a cărui operă profesorul și-a susținut teza de doctorat de 800 de pagini („Joris-Karl Huysmans, ou la sortie du tunnel“).

Prin vocea autorului-personaj, Huysmans își exprimă părerea despre scena politică din Franța anului 2022, face previziuni referitoare la alegerile prezidențiale (în al doilea tur rămîn în cursă Mohamed Ben Abbas și Marine Le Pen), se compară cu alți autori pomeniți în conversații ș.a.m.d. După plecarea de la universitate, François se refugiază în cîteva orășele din Franța și petrece cîteva zile și la mănăstirea Ligugé, în speranța de a-și clarifica ideile legate de religie (el era ateu în acel moment). În acest context, unul dintre meritele cărții Soumission este poate că-i va face pe francezi și nu numai să citească ceva de Huysmans (sau să recitească).

3. Viața particulară a profesorului, dominată de complexe legate de sexualitate și relația cu părinții.

Ca mulți profesori universitari francezi, François are relații sexuale și/sau amoroase cu studente. Ba chiar recunoaște că le schimbă la începutul anului universitar, fără remușcări din partea niciunuia dintre ei. Nu puține sunt cazurile în care autorul face reflecții asupra erotismului și naturii plăcerii la bărbat, cum ar fi:

L’amour chez l’homme n’est rien d’autre que la reconnaissance pour le plaisir donné….

Se atașează ceva mai mult de Myriam, o studentă de care-l despart cam 20 de ani și suferă atunci cînd aceasta este nevoită să plece în Israel cu părinții. Urmează o perioadă de apatie pentru bărbatul François, în care el apelează la serviciile unor escorte (dintre care unele musulmane), în speranța de a-și recăpăta încrederea de sine. Cît despre părinți, nu-i mai văzuse de peste 10 ani, iar aceștia trăiau separat. Află despre moartea mamei la mult timp după ce se întoarce din vacanță și primește înștiințarea că a fost înmormîntată pe banii primăriei din localitate. Apoi află și despre moartea tatălui și se întîlnește cu iubita acestuia, pentru a regla moștenirea (un mic palat, o mașină de lux, o colecție de arme de vînătoare și alte mărunțișuri).

Intelectualul burghez cupid

François este un intelectual francez foarte bogat și frustrat din mai multe puncte de vedere. În cartea lui Houellebecq, se observă o anumită critică și o fină ironie la această pătură inefabilă a societății franceze. De aici implicarea minimă a personajului în activitatea sa de la universitate, insensibilitatea la actele de violență (la un moment dat, descoperă într-o benzinărie mai multe cadavre, dar din tonul discursului său interior nu transpare nici un șoc), preocuparea pentru bunăstarea personală, mai ales fizică (poți număra sute de pahare și sticle de vin și alte băuturi golite pe parcursul cărții) și un fel de autosuficiență în descrierea actelor sexuale.

Deși spune că nu este interesat de politică și uneori recunoaște că ar fi vrut să acorde mai multă atenție acestui domeniu, o mare parte din carte este dedicată explicațiilor modului în care Franța a devenit o țară islamică. Nu ai cum să nu observi însă că autorul are un plan în demonstrația sa, că urmărește să zgîndăre cele mai ascunse temeri ale francezilor de astăzi și că preia unele polemici din presă (ba chiar numește cîțiva jurnaliști de prestigiu) și le întoarce pe toate părțile.

În esență, ar fi cam așa: societatea tradițională din Franța anului 2022 fusese distrusă de liberalism, dar nu pusese stăpînire pe familie și natalitate (creșterea demografică). Aici intră în scenă Islamul (aici lipsit de fanatismul anului 2014), care se prezintă drept o formă acceptabilă de civilizație occidentală. Apare atunci ideea revigorării țării și a Europei, prin instaurarea unei ideologii capabile să pună în prim-plan familia. Ghici care este aceea…

Curieusement, les pays occidentaux étaient extrêmement fiers de ce système électif qui n’était pourtant guère plus que le partage du pouvoir entre deux gangs rivaux, ils allaient même parfois jusqu’à déclencher des guerres afin de l’imposer aux pays qui ne partageaient pas leur enthousiasme.

Printre efectele noului regim se află:

  • numai profesorii care se convertesc la islam mai pot preda la universitățile musulmane
  • femeile poartă văl, inclusiv la universitate
  • meniurile halal apar în restaurantele trenurilor și la supermarketuri
  • șomajul scade, din moment ce femeile nu mai au dreptul să muncească
  • criminalitatea scade, din moment ce puterea este acum în mîinile celor susceptibili să recurgă la acte teroriste
  • suprimarea subvențiilor bugetare către marile grupuri industriale

Schimbarea care-l interesează însă cel mai mult pe François este poligamia (alături de bani). El se arată surprins și fascinat de colegii săi profesori care au acceptat să se convertească și care s-au căsătorit cu două-trei femei, cu roluri clar definite în casă – una pentru a face mîncare și curățenie, una pentru a oferi servicii sexuale, una poate pentru conversație etc. Supunerea de care se vorbește în carte (dincolo de faptul că „islam“ înseamnă „supunere“) este o abdicare de la conștiință, în favoarea plăcerilor carnale și a banilor (pentru anumite domenii de activitate, noul regim musulman se bucura de fonduri aproape nelimitate din partea conducătorilor saudiți).

Un exercițiu literar îndrăzneț

Cartea este dominată de fraze extrem de lungi, care combină observații despre scena politică, starea vremii și gînduri. Sunt scrise însă în așa fel încît să fii nevoit să le citești pînă la capăt, fără să ai impulsul de a sări cuvinte sau rînduri, ca și cum ai simți că vei pierde ceva important dacă nu citești totul. Dialogurile sunt de cele mai multe ori presupuse, se folosește mult vorbirea indirectă și se simte o anumită prețiozitate în replicile interlocutorilor lui François, acesta rămînînd de cele mai multe ori fascinat de ce aude, surprins, șocat sau pur și simplu rece, ca un observator extern al circului politic de la acea vreme.

De altfel, personajul are un adevărat dar în a-i face pe oameni să vorbească prin… tăcerea sa. Dovadă de înțelepciune sau acea bănuială despre propriul traseu intelectual că ar fi dominat de semidoctism?

Je me tus méthodiquement : quand on se tait méthodiquement en les regardant droit dans les yeux, en leur donnant l’impression de boire leurs paroles, les gens parlent. Ils aiment qu’on les écoute, tous les enquêteurs le savent ; tous les enquêteurs, tous les écrivains, tous les espions.

Chiar și cînd este vorba despre lucruri care ar putea părea serioase pentru majoritatea oamenilor, cum ar fi dispariția stilului de viață cunoscut pînă atunci într-o țară catolică, Houellebecq nu se poate abține de la aluzii sexuale și de la umorul cinic, semn al faptului că povestea aceasta nu este decît o alegorie, nicidecum o viziune rece asupra viitorul țării sale:

En débouchant place d’Italie, je fus soudain envahi par la sensation que tout pouvait disparaître. Cette petite Noire aux cheveux bouclés, au cul moulé dans un jean, qui attendait le bus 21, pouvait disparaître ; elle allait certainement disparaître, ou du moins être sérieusement rééduquée. Sur le parvis devant le centre Italie 2 il y avait comme d’habitude des quêteurs, aujourd’hui c’était pour Greenpeace, eux aussi allaient disparaître, je clignai des yeux au moment où un jeune barbu châtain, aux cheveux mi-longs, s’approchait de moi avec son paquet de prospectus, et ce fut comme s’il avait disparu par anticipation, je passai devant lui sans le voir et m’engageai dans les portes vitrées qui conduisaient au niveau zéro de la galerie commerciale.

Marine Le Pen contre-attaqua à midi trente. Vive et brushée de frais, filmée en légère contre-plongée devant l’Hôtel de Ville, elle était presque belle – ce qui contrastait nettement avec ses apparitions précédentes : depuis le tournant de 2017, la candidate nationale s’était persuadée que, pour accéder à la magistrature suprême, une femme devait nécessairement ressembler à Angela Merkel, et elle s’appliquait à égaler la respectabilité rébarbative de la chancelière allemande, allant jusqu’à copier la coupe de ses tailleurs.

Ar mai fi multe de spus despre cartea Soumission, dar trebuie să vă las plăcerea să o descoperiți singuri. Iată cîteva citate și un fragment audio citit de mine.

A une époque plus ancienne, les gens constituaient des familles, c’est-à-dire qu’après s’être reproduits ils trimaient encore quelques années, Je temps que leurs enfants parviennent à l’âge adulte, puis ils rejoignaient leur Créateur. Mais c’est plutôt vers l’âge de cinquante ou de soixante ans, maintenant, qu’il était raisonnable pour un couple de se mettre en ménage, au moment où les corps vieillis, endoloris, n’éprouvent plus que le besoin d’un contact familier, rassurant et chaste […]“.

Un couple est un monde, un monde autonome et clos qui se déplace au milieu d’un monde plus vaste, sans en être réellement atteint […]“.

Les voix des moines s’élevaient dans l’air glacé, pures, humbles et bénignes ; elles étaient pleines de douceur, d’espérance et d’attente. Le seigneur Jésus devait revenir, il revenait bientôt, et déjà la chaleur de sa présence emplissait de joie leurs âmes, tel était au fond le thème unique de ces chants, chants d’attente organique et douce. Nietzsche avait vu juste, avec son flair de vieille pétasse, le christianisme était au fond une religion féminine.

« C’est la soumission » dit doucement Rediger. « L’idée renversante et simple, jamais exprimée auparavant avec cette force, que le sommet du bonheur humain réside dans la soumission la plus absolue. C’est une idée que j’hésiterais à exposer devant mes coreligionnaires, qu’ils jugeraient peut-être blasphématoire, mais il y a pour moi un rapport entre l’ absolue soumission de la femme à l’homme, telle que la décrit Histoire d’O, et la soumission de l’homme à Dieu, telle que l’envisage l’islam. Voyez-vous, poursuivit-il, l’islam accepte le monde, et il l’accepte dans son intégralité, il accepte le monde tel quel, pour parler comme Nietzsche. Le point de vue du bouddhisme est que le monde est dukkha – inadéquation, souffrance. Le christianisme lui-même manifeste de sérieuses réserves – Satan n’est-il pas qualifié de “prince de ce monde” ? Pour l’islam au contraire la création divine est parfaite, c’est un chef- d’œuvre absolu. Qu’est-ce que le Coran au fond, sinon un immense poème mystique de louange ? De louange au Créateur, et de soumission à ses lois. Je ne conseille en général pas aux gens qui souhaitent approcher l’islam de commencer par la lecture du Coran, à moins bien entendu qu’ils ne souhaitent faire l’effort d’apprendre l’arabe, et de se plonger dans le texte originel. Je leur conseille plutôt d’écouter la lecture de sourates, et de les répéter, de ressentir leur respiration et leur souffle. L’islam est quand même la seule religion qui ait prohibé route traduction dans l’usage liturgique; parce que le Coran est entièrement composé de rythmes, de rimes, de refrains, d’assonances. Il repose sur cette idée, l’idée de base de la poésie, d’une union de la sonorité et du sens, qui permet de dire le monde. »

Petite conclusion

Soumission de Michel Houellebecq este o încercare de ațîțare, un act de marketing aproape de gherilă, o carte scrisă pe un ton umoristic îndoielnic, o paradă intelectuală pe alocuri obositoare. Dar în nici un caz nu este o creație scandaloasă și, deși prezice viitorul cu noțiuni ale trecutului și prezentului, nu poate fi considerată islamică sau anti-islamică. Este pur și simplu o viziune asupra unui viitor apropiat plauzibil, un exercițiu de gîndire al unui autor aflat în ascensiune, chit că acest exercițiu îi calcă pe unii pe nervi.

Cumpărați cartea în română de la:


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Un gând despre “CARTE + AUDIO Soumission de Michel Houellebecq

  • theo

    poate fi de folos, dar cu maaaare atentie: omul este rasist, misogin, anti-islamism etc. dar ca informare si material for applying critical thinking – sigur, ca sa constientizam unele lucruri despre asa-zisii oameni Mari cu idei si convingeri mici [imi pare rau ca nu se poate face litera ‘m’ mai mica…].