CARTE Așteptîndu-l pe Bojangles – Olivier Bourdeaut 1


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Romanul este o alegorie, deși povestea este coerentă și personajele extrem de pitorești. Narațiunea este exprimată de către băiatul familiei, fascinat, uimit și pe alocuri surprins de stilul de viață al părinților lui. Cîntecul “Mr. Bojangles” (Nina Simone) este laitvmotivul și coloana sonoră a întîmplărilor.

Am apreciat mult umorul presărat în volum, multe dintre glume fiind bazate pe jocuri de cuvinte greu traductibile.

A început prin a se întreba cu voce tare ce-aș fi făcut eu în 39. Atunci am răspuns, privindu-mi pantofii, că nu se pune problema, că eu port 33 și că, dacă aș fi fost în 39, m-aș fi aflat probabil în clasa de deasupra sau chiar la școala celor mari.

Umorul are rolul de a uni familia, de a destinde atmosfera în momentele încordate și de a- face pe cei din jur să se apropie și mai mult de cei trei. Cam aceleași efecte le are și muzica: cuplul extravagant se pune pe dansat cînd ți-e lumea mai dragă sau organizează petreceri, chiar și fără ocazii evidente, în cadrul cărora dansează pasional.

Mama este centrul cărții. Asistăm la degradarea treptată a comportamentului ei, pînă la internarea într-o clinică de boli mintale, cu un diagnostic neclar, dar la limita dintre tulburare bipolară și schizofrenie.

La un dineu în timpul căruia un invitat nu mai contenea zicînd “pun pariu pe izmenele mele” de fiecare dată cînd afirma ceva, am văzut-o pe Mama sculîndu-se, ridicîndu-și fusta, dîndu-și jos chiloții, scoțîndu-i și aruncîndu-i în față pariorului, drept în nas. Chiloții zburaseră, traversaseră masa în liniște și aterizaseră pe nasul lui. Venise așa, în timpul cinei. După o scurtă tăcere, o doamnă strigase:
— Dar își pierde mințile!
La care mama mea îi răspunse, după ce își golise paharul dintr-o înghițitură:
— Nu, doamnă, nu-mi pierd mințile, în cel mai rău caz îmi pierd chiloții!

Familia din “Așteptîndu-l pe Bojangles” este o familie unită, simpatică și plină de iubire și emoții puternice. În ultima parte a volumului, tatăl își petrece zilnic cîteva ore pentru a scrie. La final, textele sale sunt reunite într-un volum – chiar această carte. Avem de-a face deci cu un meta-text, iar cartea scrisă de tată oferă explicații despre comportamentul ciudat al mamei și despre gesturile extravagante ale familiei.

Această familie adoptă un stil de viață plin de excese, cocktail-uri și muzică pentru a se detașa de realitatea cenușie, dar și din cauza unei dependențe față de evadarea din societatea ternă. Perspectiva copilului narator ne oferă ocazia de a vedea povestea în esența ei, cu un iz de copilărie fericită, fără împopoțonările de care sunt în stare adulții de cele mai multe ori.

“Așteptîndu-l pe Bojangles” de Olivier Bourdeaut, 2017, Editura Nemira, 160 de pagini


Cumpărați cartea de la:


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Un gând despre “CARTE Așteptîndu-l pe Bojangles – Olivier Bourdeaut

  • Corina

    Greetings!
    Multumesc pentru recomandare, o sa imi cumpar si eu cartea, spre seara, din carturesti-afi, am si sunat sa verific daca o mai au in stoc. :)
    Si Robbie Williams are o versiune reusita – zic eu – a piesei Mr. Bojangles…… :)