Revoluția din decembrie 1989: momentul Brașov


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 10 min)

În momentele și faptele ce compun Revoluția din Decembrie 1989, Brașovul ocupă un loc important. Mișcările de revoltă din decembrie 1989 din țară n-au fost primele din istoria României, iar una importantă este revolta muncitorilor de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Însă mai sîngeroasă a fost perioada 22-23 decembrie 1989, cînd în Brașov au murit 68 de persoane, 150 au fost rănite și 55 au fost reținute pentru acte de terorism.

Despre toate astea am aflat mai pe larg la o dezbatere organizată în 25 noiembrie, de Asociația București. Într-o duminică seară, într-un loc cu un nume care numai la discuții serioase nu făcea referire – barul Trei Bețivi, istoricul Dumitru Lăcătușu (Centrul de Consultanță Istorică) și jurnalistul Ciprian Plăiașu de la revista Historia au luat cronologic, la bani mărunți, momentele premergătoare revoluției și perioada 16-23 decembrie 1989.

Ați tot auzit despre revoluție și poate ați văzut unul sau mai multe din documentarele pe această temă. 

La un moment dat, nu mai știi ce să crezi, asaltat de grămada de documente, mărturii, teorii ale conspirației. Treptat, îți dai seama că nu a fost chiar o revoluție, că nu a fost chiar o mișcare spontană, că nu a fost integral românească, dar și că va fi greu și de aici înainte să aflăm adevărul, așa cum a fost și pînă acum.

“Brașov 1989. Armata, Securitatea și revoluția”

Acesta este titlul unei lucrări științifice a lui Dumitru Lăcătușu, bazată pe o variantă publicată în Contributors. Autorul vrea să arate că în Brașov au murit oameni după ce armata preluase conducerea în stradă și Frontul Salvării Naționale (FSN) își apropriase puterea politică. Așa că hai să vedem, pe puncte și pe scurt, cu ce s-a deosebit Brașovul în zilele alea fierbinți de Timișoara, București sau Arad.

În 2 martie 1989, pictorul Corneliu Liviu Babeş s-a autoincendiat pe pista Bradu din Poiana Braşov. După ce s-a prăbuşit lângă un copac, a scos un carton cu următoarea inscripţie în engleză: „Stop Murder. Braşov = Auschwitz”.

În cazul judeţului Braşov, ca urmare a revoltei din 1987, exista încă din 1988 un „Plan unic de intervenţie pentru stabilirea şi menţinerea ordinii publice”. Planul cuprindea folosirea oamenilor și armamentului din unităţile Mnisterului de Interne (MI) şi ale Ministerului Apărării Naționale (MApN), la peste 70 de obiective din judeţ, la care s-ar fi produs acte de dezordine. Printre măsuri, se aflau cordoane de blocare de-a latul străzilor pentru a împiedica deplasarea turbulenţilor în centrul oraşului și plutonul de intervenţie al miliţiei pentru împrăştierea “turbulenţilor”. Planul avea două variante, atac şi apărare, şi cuprindea „4 zone posibile de izbucnire a unor mişcări ale populaţiei”: 
1). Comitetul Judeţean de partid; 
2). Întreprinderea de Autocamioane Braşov „Steagul Roşu” până la intersecţia cu strada Bucureşti; 
3). Tractorul Braşov cu stadionul şi parcul din apropriere 
4). Universitatea şi căminele studenţeşti de pe strada Memorandumului.

INTERESANT! În 18 decembrie 1989, printre măsurile luate se aflau:
– organizarea transportului în comun corespunzător nevoilor;
– interzicerea întreruperii energiei electrice
– mărirea debitului de gaze;
– asigurarea încălzirii locuinţelor în mod corespunzător;
– îmbunătăţirea radicală a aprovizionării populaţiei (aducerea de la Constanţa unei cantităţi de carne);
– controale riguroase în magazine.
Acestea arată că autoritățile locale știau prin ce chinuri treceau locuitorii ca să supraviețuiască și ce lipsuri aveau.

La 21 decembrie 1989, ora 7:00, la întreprinderea Tractorul Braşov a avut loc o şedinţă în sala sindicatului, cu muncitorii din schimburile I şi III, unde conducerea a încercat să le explice acestora situaţia din Timişoara, informându-i că „huliganii au devastat centrul oraşului”. Vlad Vasile, maistru la Rulmentul Braşov, menţionează că, în aceeaşi zi, a întrerupt energia electrică în secţia în care lucra, s-a adresat muncitorilor şi a cerut solidarizarea lor cu protestatarii din Timişoara. Din această întreprindere au plecat spre centrul oraşului aproximativ 300 de muncitori, unde se aflau deja cordoane de militari dispuşi în jurul Comitetului Judeţean de Partid.

În aceeași zi, în jurul orelor 11:30, muncitorii de la Ghimbav, în urma zvonului că din acest loc urmau să decoleze spre Timişoara mai multe elicoptere, au întrerupt lucrul, au ocupat pista întreprinderii şi au cerut conducerii anularea tuturor zborurilor în acea direcţie. La îndemnul unuia dintre ei, care striga că la Timişoara i-a fost ucis fratele, muncitorii au hotărât să se îndrepte spre Braşov, în semn de solidaritate cu timişorenii, precum şi pentru a protesta în faţa Comitetului Judeţean de Partid. 

În marșul lor, muncitorilor de la uzine li s-au alăturat și locuitorii orașului. A fost prima oară în România cînd toate categoriile de persoane – muncitori, studenți, intelectuali – s-au unit pentru a protesta.

În 22 decembrie, protestele au început încă de la primele ore ale dimineţii, când muncitorii s-au îndreptat spre centrul Braşovului. Unele dintre lozincile scandate: „Ceauşescu e un bou, nu apucă Anul Nou; dac-o face pe nebunul, nu apucă nici Crăciunul”, „Armata e cu noi”.

În fața sediului partidului, a fost înaintată o petiție cu punctele:
1). Demisia din toate funcţiile de partid şi de stat a lui Nicolae Ceauşescu;
2). Alegeri democratice libere, iar pe liste să figureze atât reprezentanţi ai PCR, cât şi persoane fără apartenenţă politică;
3). Libertatea de exprimare şi de expresie, accesul neîngrădit la mijloacele mass-media;
4). Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi desfiinţarea tuturor formelor de raţionalizare a alimentelor şi a formelor de consum;
5). Dezvăluirea adevărului despre demonstraţia de la 15 noiembrie 1987;
6). Încetarea imediată a urmărilor penale a participanţilor la demonstraţie şi încetarea executării sentinţelor date şi
7). Publicarea în ziarul local din 23 decembrie 1989 a acestor revendicări.

Momentul cheie al violențelor de după s-a petrecut în noaptea de 22 spre 23 decembrie: armata a preluat controlul și s-a alăturat FSN-ului. S-au adunat armele disponibile și au fost împărțite unor cetățeni la întîmplare, doar pe baza buletinului. Mulți dintre ei abia știau să tragă, alții erau surescitați, unii chiar amețiți de alcool. De aici încolo a început haosul împușcăturilor la întîmplare și inventarea “teroriștilor”. 

Primul foc din oraşul Braşov a fost tras la 23 decembrie 1989, orele 2:30, asupra unor tineri care transportau o bancă din parcul 9 Mai spre Palatul Telefoanelor, pentru a o întrebuinţa la amenajarea unei baricade pe Str. Mihail Sadoveanu. Banca a fost confundată cu o mitralieră de unul dintre civilii înarmați. S-a deschis focul asupra tinerilor, iar cei din clădirile din jur au început să tragă unii în alții, crezînd unii despre alții că sunt “teroriști”.

Rețeaua instituțională a violenței a ucis

Acțiunile de reprimare a protestelor cetățenilor au fost coordonate de o rețea compusă din:

  • Comitetul Județean de Partid
  • Armată
  • Securitate
  • Gărzile Patriotice (cetățeni instruiți primar pentru intervenții).

Tot la Brașov, în noiembrie 1989, au mai fost mici încercări de revoltă, după ce oamenii și-au exprimat în stradă bucuria victoriei echipei de fotbal a României asupra echipei Danemarcei. Printre cei care se bucurau, au fost cîțiva cetățeni care au strigat lozinci împotriva Partidului Comunist Român și a lui Nicolae Ceaușescu. 

Au fost multe detalii evocate la dezbaterea de care am pomenit la început, dar și multe cancan-uri ce încă persistă și au fost preluate în lucrări despre revoluție. Cert rămîne faptul că, dacă nu s-ar fi întîmplat nimic în decembrie ’89, sigur ar fi fost ceva în 1990, deoarece toate țările din jur făcuseră deja schimbări.

Evident, rămîne regretul că au murit civili și, lucru și mai important, că armata română a tras asupra cetățenilor pe care era obligată să-i apere. 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.