(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
ACTUALIZARE: Citiți și cum a fost admiterea mea din 1994, ca fapt divers.
Ehei, dragii moșului, peste vreo două săptămîni împlinesc 13 ani de predat în facultate. De aia am uneori efuziuni de pseudoînțelepciune. Cea care urmează se referă la diversele tipuri de candidați care se perindă în ultimul timp pe la admiterea la [abbr title=”Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării”]FJSC[/abbr].
Există o doză de adevăr printre aceste glumițe, dar nici nu dați ochii peste cap dacă veți considera că n-am surprins realitatea, ci doar o versiune îndulcită a ei.
- La plesneală. A aflat în ultimul moment despre proba de admitere de la această facultate. A întrebat doi prieteni și un absolvent despre ce este vorba. S-a pregătit o săptămînă pentru admitere, scriind cîteva texte superficiale, de maximum jumătate de pagină A4.
- Șovăielnic. A aflat din timp despre examen. S-a pregătit vreo trei luni, dar niciodată nu a fost sigur că vrea la această facultate. Se va strădui să facă bine la examen, dar nici nu va fi dezamăgit dacă nu va lua o notă bună.
- Obsedat. Știe despre facultate de cînd era la liceu. S-a înscris pe forum și a publicat texte de prin clasa a 10-a. S-a împrietenit prin Facebook cu studenți și absolvenți și se vrea Friend cu profi. A scris sute de texte, a făcut meditații, a citit presa ș.am.d. Va fi foarte dezamăgit cînd nota nu va fi cea așteptată.
- Fifty-fifty. Mai dă la o facultate în afară de FJSC. Nu-i pasă la care intră, important e să intre undeva, să scape de acasă și de gura părinților. După prima lună din primul an de facultate, va deveni blazat.
- Supermeditatul. A aflat din auzite despre facultate și tot din auzite și-a dat seama că aici nu se intră decît cu meditații. A căutat vreo două luni un profesor care să aibă mulți candidați intrați. A dat peste unul care se dă drept profesor la FJSC, dar nu e. L-a plătit bine ca să facă ceea ce putea face singur: să scrie corect niște texte.
- Dezorientatul. Nu știe numele întreg al facultății și și-a depus dosarul de admitere chiar înainte să se închidă programul la secretariat. În mintea lui, creativitatea se referă la poezii și expresivitatea la datul din mîini. Calități pe care le are din naștere. Va pica sigur, dar își va găsi loc la o particulară.
Șase tipuri, cîte unul pentru fiecare etaj.
[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]Admiterea se apropie cu pași repezi, deși mai sunt vreo șase luni (acest 6 care ne urmărește!). Dragi candidați, așezați-vă liniștiți la locurile voastre de studiu și citiți frumoasele sfaturi de pe acest blog și mai ales faimosul articol, încă valabil, intitulat Umile sfaturi pentru admiterea 2011 la FJSC. Nu uitați că România de după proteste se bazează pe voi. Bahto delo delo!
Inseamna ca eu am fost „corcitura” :) intre categoriile 4 (mai eram deja la o alta facultate) si 1 (admitere la plesneala, din curiozitate si fara absolut nicio zi de pregatire). Iar dvs. ati fost oarecum motivul pt care am decis sa raman (pentru ca ati laudat pe blog unul din texte („cel mai mult cred ca mi-a placut…”), care imi apartinea; a fost un fel de „meh, inseamna ca e ceva de capu` meu, let`s give it a shot” ), dupa publicarea rezultatelor si aflarea uimitoarei vesti ca intrasem cu o nota decenta.
Și a fost bună decizia ta de a rămîne?
Au fost destule regrete dar şi satisfacţii, deci greu de dat un răspuns concret. Poate după ce găsesc un job în domeniu (mda, utopic gând) voi simţi c-a fost decizia inspirată şi că n-am dat banii degeaba.
PS: sunt autoarea naraţiunii care începea cu „Ai cumpărat un produs de pe Internet. După ce plăteşti…” şi se continua cu o carte de Kamasutra (lol :-)
Eu initial voiam la Comunicarea de la Litere, unde am si intrat. Intrasem in prealabil si la Studii Europene, la Cluj. Am dat in aceeasi zi si la FJSC, iar la final am ramas la ultima pe principiul ”mi-au placut mai mult moacele alora” :)
Care moace ți-au plăcut din prima?
Sincer, cele de fete, pentru ca la admitere am dat de domnul profesor Psatta care se chinuia sa para inspaimantator si de domnul profesor Moraru caruia ii si iesea :) (Bine, ne-am convins ulterior la cursuri cum sta treaba si primele impresii s-au estompat).
ar mai fi vreo două categorii, dar hai că mai bine tac :D
Dar o să zici după licență, nu-i așa? Știu cum e cu autocenzura asta…
Eu mă încadrez clar la numărul 1 :D . Dar nu-mi pare rău că am ajuns la FJSC.
Se poate scrie despre cineva și de bine? Sau nu e asta treaba presei? :)
Nu mă pricep. Dar care e legătura cu blogul meu?
Legătura e foarte simplă și se cheamă paralelism. Având în vedere că în postarea de mai sus, ca și în altele de pe blog, regăsesc sarcasm berechet, mă întrebam dacă textele de aici sunt în spiritul presei de azi (românești cel puțin), care de cele mai multe ori critică și mușcă, mai subtil sau mai de-a dreptul, fără să propună soluții reale.
V-o spun cu bunăvoință: dacă sarcasmul este tot ceea ce răzbate din metoda dumneavoastră pedagogică (fie ea online sau offline), s-ar putea ca singurele roade pe care le culegeți să fie Like-urile de pe Facebook, iar acele note mici pe care le prefigurați într-o postare de ieri să aibă, pe ici, pe colo, și alte cauze decât propriul nostru dezinteres sau propria noastră delăsare/ nepricepere/ ignoranță/ nesimțire/ blazare etc. etc. etc. Nu mi-o luați în nume de rău, ci mai degrabă ca pe un feedback sincer în urma unui semestru de seminar.
Cele bune,
Anca-Maria Pănoiu, grupa 1
Blogul personal nu este presă, asta se află în liceu, nu în facultate. Aici eu fac regulile, nu breasla jurnaliștilor. Morala îmi e deontologie.
Aici nu sunt profesor decît de dragul demonstrației, în majoritatea timpului sunt om.
Ceea ce tu percepi drept sarcasm alții percep drept ironie fină. Sunt destui cititori care apreciază umorul de pe acest blog. Mă mîndresc cu faptul că mă citesc și mă comentează studenții, astfel putem avea mai multe paliere ale comunicării decît cele din cadrul universitar.
Nu știu la care note mici te referi. Notele sunt foarte mari în facultate și nu reflectă cunoștințele studenților (dovadă au stat mediile mari în urma examenului de azi). Dar eu nu mă pricep la macro-educație. Sunt un mic slujitor al acestei țări. Singurul meu debușeu creativ este acest blog. Îți recomand să scrii și tu cît mai des, chiar zilnic, ca să ungi rotițele gîndirii și mașina gramaticii.
1. „George Hari Popescu a distribuit un link.
luni lângă Bucharest
Da, examenul la Multimedia e mîine, deci revin cu mesajul corect:
Dragi studenți, iertați-mă pentru notele mici pe care le veți primi mîine, dar nu e vina mea, sincer, e numai a voastră. Vă voi ține minte așa cum erați cînd am făcut împreună lucrările practice.
Succes!”
La aceste „note mici” mă refer. Da, din fericire nu au fost atât de mici pe cât le prevedeați, aici vă dau dreptate.
2. Știu că blogul personal nu este presă, tocmai de aceea am subliniat că legătura este, insist, de paralelism. Altfel aș fi vorbit despre identitate. Nuanța era cât se poate de vădită.
3. Nu aș fi îndrăznit să comentez relativ la morala, deontologia, omenia dumneavoastră. Dar tocmai pentru că avem aceste paliere de comunicare alternativă mi-am permis să mă folosesc de ele și să vă dau un feedback. Dacă vă mândriți cu popularitatea pe care blog-ul o are în rândul studenților, ar trebui să fiți receptiv și la critici, mai ales atât timp cât sunt civilizate și deloc răuvoitoare. Linia de demarcație între sarcasm și ironie fină poate să fie uneori foarte șovăielnică, subțire – până la urmă, ține de subiectivitate.
4. Nu a spus nimeni nimic de macro-educație. Era un mesaj al unei studente către profesorul său. Ce poate fi mai micro- de atât? Poate comunicarea inter- și intracelulară…
5. Felicitări pentru conștiinciozitatea cu care vă îndepliniți misiunea de mic slujitor al acestei țări în domeniul ales. Vă apreciez promptitudinea răspunsurilor.
6. Tot legat de criticile constructive (care, nu e așa, trebuie să pornească de la exemple…?), unde v-a scârțâit neplăcut mașina gramaticii mele? Scriu. Dacă doriți vreodată să mă citiți, mă găsiți aici:
http://www.liternet.ro/autor/3476/Anca-Maria-Panoiu.html
Din nou, cele bune,
Anca-Maria Pănoiu
Cum sună „George Hari Popescu a distribuit un link luni lângă Bucharest”! :-) Romglish pur.
Ah, nu-mi place cînd cineva îmi răspunde prin listă numerotată, mă simt pus la colț.
Mă bucur că scrii, poate îți faci și un blog, îmi place să văd cum scriu și cum gîndesc generațiile care vor construi România, după proteste.
Îți mulțumesc pentru observații, voi ține cont de ele în activitatea mea.
Pe vremea mea (2005), n-am facut meditatii, nu m-am chinuit sa scriu de capul meu texte, pe care nu avea cine sa le verifice. Nu stiam de forum (exista pe atunci?), iar admiterea avea si proba orala. Am intrat pe un loc mai mult decat onorabil, poate si pentru ca mi-am dorit.
Facultatea a fost ok. FJSC este /era, poate, cea mai buna din tara in domeniu. Oricum, daca as fi din nou in clasa a 12-a cred ca alta ar fi alegerea mea, din motive post-licenta
De prin 2008 e forumul, ca o încercare a mea de a ne deschide către candidați. Acum supraviețuiește cu ajutorul a doi studenți inimoși care-l întrețin.
Ei, nu e cazul să ne întrecem în admiteri, dar hai să mai zic o dată cum era admiterea la FJSC în 1994:
– probă orală eliminatorie la limba străină
– probă orală la creativitate și expresivitate (cu subiecte inspirate din toate operele literare studiate în liceu)
– probă scrisă de creativitate și expresivitate (cu subiecte inspirate din toate operele literare studiate în liceu)
– probă scrisă la cultură generală (subiecte din istorie, geografie, economie, filosofie)
Erau 60 de locuri (numai fără taxă, evident), se formau 3 grupe în anul I.
Era perioada în care se scria corect în presă (inclusiv cu diacritice) și în care exista cel puțin un corector în redacție.
„- probă orală la creativitate și expresivitate (cu subiecte inspirate din toate operele literare studiate în liceu)”
M-ai făcut curios. Cum se desfăşura asta, mai exact?
Pe scurt: trăgeai un bilet și aveai timp de gîndire pînă-ți venea rîndul. Aveai două subiecte: narațiune și argumentare sau portret și argumentare. Deci, similar probei scrise, numai că vorbeai în fața a 3-4 profesori.
Mi-ai dat ideea de a scrie odată pe blog despre examenul la FJSC de atunci. Merci!
Cu plăcere!
Dacă s-ar reintroduce anul ăsta probele de atunci, nu ştiu câte locuri s-ar ocupa…
5.
Sincer, era excelent exercitiul. In general ii separa pe cei cu smecherii invatate si fara capacitate de improvizatie de cei care aveau ceva spontaneitate/creativitate nativa. Cumva, daca-ti faceai bine treaba la macar una dintre probe, puteai compensa pentru cealalta :)
Ce-ar face azi niște absolvenți cu cultură generală, care știu bine limba română și au o morală în cap? Pe ce piață a muncii în presă ar intra ei? Ar băga bani în terapie la psiholog, crede-mă…
Ahh da, stiu ca eram frustrat de eliminarea probei de cultura generala.
Foarte chibzuită admiterea pe atunci. Ne-ar prinde bine o „săpuneală” de genul ăsta și astăzi…!
Eu, sincer, nu stiu pe unde ma incadrez. Am aflat la timp de facultate, adica cu 3-4 luni inainte de admitere. Dar, din acel moment, a fost singura la care mi-am dorit sa studiez. Drept urmare, nu m-am mai inscris la nicio alta facultate. .
Primul an a fost fain, veneam si la cursurile celor de la zi. Eram mai silitor, mai entuziast si imi placea tot ce tinea de facultate. Din anul doi, probabil, am devenit si eu mai blazat. Asta probabil pentru ca tot de atunci am inceput sa lucrez. Treptat, facultatea si-a pierdut din importanta si nu a mai fost o prioritate pentru mine. A trecut pe locul doi, in spatele jobului. Drept dovada, inca ma mai straduiesc sa imi iau licenta. :D