Ca să poți critica un film, trebuie să-l vezi. Ca să poți simți frigul, trebuie să ieși de la căldură. Ca să vezi ce e democrația, trebuie să citești despre comunism (sau să trăiești în el, dacă-ți permite un pic vîrsta).
Această carte este utilă în cazul în care v-ați pus întrebări despre cei 45 de ani de comunism ai României sau dacă ați rămas pur și simplu uimiți de imobilismul nostru de după 1989. Cu un stil la fel de lejer ca și cel pe care l-am regăsit în alte cărți ale lui Lucian Boia, volumul nu doar descrie fenomenul comunist românesc, ci-l și interpretează.
Cartea lui Ioan Popa este o evocare plină de amărăciune, care nu te lasă să vezi nici o rază de speranță. Pînă și rarele glume și ironii sunt triste, pentru că sunt niște picături fragile într-o mare de umilință și întuneric.
Documentarul “Chuck Norris vs. Communism” povestește cu nostalgie, umor și culoare revoluția culturii pop introduse pe furiș în România comunistă din timpul lui Ceaușescu.
Fiecare banc sau șir de bancuri are trecută data la care a fost cules. Astfel, volumul devine o adevărată culegere de folclor, lucru demonstrat și în interviul cu autorul din preambulul cărții. Dacă nu sunteți familiarizați cu bancurile comuniste, vă va mira aciditatea unora dintre ele sau spiritul negativist din majoritatea.
Autorul nu doar înșiruie bancuri, ci le arată originea, le pune în context, le compară în context cultural și geografic, le trece prin filtrul propriei gîndiri, ba chiar a propriei relații cu iubita lui.
