CARTE “Heureux qui, comme mon aspirateur… a fait un beau voyage” de Florentina Postaru


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Am tot citit eu amintiri din copilărie din perioada comunistă și am scris și eu câteva episoade, dar în franceză n-am citit până acum! Florentina Postaru a plecat în Franța după studii, dezamăgită de clasa politică din România. Acum, la ceva ani de la acel demers, s-a gândit să adune într-un volum amintirile sale din “Epoca de Aur” și bine a făcut, pentru că astfel ocupă o nișă și le oferă francofonilor bucăți de istorie fascinante, amuzante și care te fac să te gândești.

Cartea “Heureux qui, comme mon aspirateur…” conține 22 de episoade, ca niște pastile dulci-amari, cu amintiri din toate aspectele vieții de atunci, de la îndatoririle de șoim al patriei și pionier la cozile interminabile la produse alimentare. Florentina intră un pic și în perioada post-decembristă, pentru a arăta contrastele dintre cele două stiluri de viață, uimirea românilor față de descoperirea produselor și serviciilor occidentale, dar și pentru a arăta că libertatea a adus o mulțime de avantaje, dintre care poate cel mai mare a fost deschiderea către lume.

Stilul de scris al Florentinei este bazat pe fraze scurte, ca de jurnal care consemnează fapte. Umorul și autoironia transpar pe tot parcursul volumului. De multe ori, autoarea explică cititorilor occidentali unele lucruri pe care oricine a trăit un pic în comunism le cunoaște. Nu pot să nu remarc și un oarecare dramatism al stilului și unele judecăți de valoare la adresa regimului dictatorial.

“A doua zi, bunicul meu mi-a administrat o frumoasă pereche de palme. Era foarte sever și toată lumea se temea de el. El era responsabil seara cu culcatul celor cinci veri în camera de lângă cea a lui. Erau acolo două paturi, unul mare pentru trei copii și unul mic pentru doi copii. Când era prea cald, Carmen și verișoara mea, Violeta, dormeau pe jos pe o pătură. Pe o mobilă, era un televizor vechi mereu închis pe care Bunica îl acoperise cu o dantelă făcută de ea”.

Textele sunt presărate de desene de Serge Bloch. Sunt amuzante în sine, prin trăsăturile abia schițate și minimalismul lor. De asemenea, sunt destule fotografii în volum, din colecția personală a Florentinei. Și acestea sunt amuzante, dar sunt și mai expresive alături de explicațiile autoarei.

“În secțiunea «hrană pentru spirit», a trebuit să fac alegeri mult mai dificile. Câteva DVD-uri ale filmelor mele esențiale (Arizona Dream, Monty Python, Jarmusch, Kaurismäki) și mai ales cărțile mele în limba română. În fața micii mele biblioteci, m-am uitat la titluri, gândindu-mă cu nostalgie la vremurile în care le citisem. Avea să-mi fie dor de toate acele cărți pe care le iubeam atât de mult, dar nu le puteam lua pe toate. Trebuia făcută o alegere. Desigur, în Franța aș putea avea tot felul de cărți, dar nu în limba mea. Toate aceste colecții au fost legăturile mele reale, povestea mea, călătoria mea. Imposibil să îngrămădești totul într-un portbagaj de mașină! Așa că am ales: Panait Istrati, scriitor român, apropiat de Romain Rolland, Gogol, scriitorul meu preferat rus care m-a făcut mereu să râd și să plâng în același timp, am luat Hasek, am luat Jerome K. Jerome, Daniil Harms, Gellu Naum și Caragiale. De asemenea, am depozitat cu atenție în portbagajul mașinii o icoană ortodoxă oferită de părinți pentru a mă proteja, înainte de a pleca.
Și apoi, în sfârșit …
… mi-am luat aspiratorul.”

Florentina povestește că, la îndemnul tatălui ei de a învăța engleză și franceză, ea a studiat Limbi Străine la universitate. Demersul ăsta i-a folosit când a fost solicitată să lucreze pentru Carrefour România, companie care tocmai se înființase, înainte de a deschide primul supermarket în țara noastră. Apoi a făcut un stagiu la Școala de Jurnalism BBC din București, cu gândul să devină jurnalistă. Însă tot tatăl ei a fost cel care i-a retezit aripile și i-a spus să-și caute “o meserie adevărată”. După ce a lucrat un timp la Carrefour, i s-a părut că viața ei s-a banalizat și că nu avansează, așa că și-a găsit de lucru în Franța și s-a mutat acolo.

Au ajutat-o niște prieteni cu mutarea și de aceea a încercat să ia cu ea doar lucruri care să încapă în portbagajul mașinii. Florentina face în carte inventarul lucrurilor pe care a decis să le ia, după multe răzgândiri. Printre ele, s-a aflat și un aspirator roșu, pentru că s-a gândit că în Franța va costa destul de mult un astfel de obiect. De aici și titlul cărții!

“Heureux qui, comme mon aspirateur… a fait un beau voyage” de Florentina Postaru, 2019, Bayard, 276 pp.

Cumpără cartea de la:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.