În filmul “Michael Jackson: Searching for Neverland”, povestea este spusă de Bill Whitfield și Javon Beard, cele două gărzi de corp. Însă filmul nu ajunge la nuanțe, ritmul este parcă prea alert, iar acel Michael din film (Navi) nu are toate variațiile personalității cîntărețului.
Copilăria plină de abuzuri din partea tatălui, lipsa unei educații sistematice, odihnă și joc, i-au afectat viața de adult. Din cauza traumelor de cînd tatăl îl ține de picioare, cu capul în jos, la vîrsta de 5 ani, și-i ardea curele peste fund, nu putea să doarmă cînd avea 30 de ani, a devenit dependent de tranchilizante puternice și a avut tendințe considerate pedofile. MJ a murit neiubit, virgin, aproape de faliment, cu psihicul făcut zdrențe, cu fizicul afectat.
Prietenia fatală cu doctorul din Trinidad-Tobago, dependența lui de medicamente, presiunea exercitată de compania AEG Live care pregătea o serie de zeci de spectacole la Londra, problemele financiare, toate acestea au constituit un cocktail al morții.
Ca un fan de pe timpuri care a făcut greva foamei ca să facă rost de bani pentru concertul din 1992 al lui Michael Jackson, mă simt dator să vin cu scurte impresii produse în urma ascultării de vreo 10 ori a albumului.
Era ireal să știu că MJ va veni în 1 octombrie 1992 la București, în turneul Dangerous, la numai trei ani după ce „scăpasem“ de comunism. Dar părinților li se părea scump biletul.
