DOCUMENTAR Killswitch: închide cenzura, deschide datele < George Hari Popescu, ministrul Cyberculturii

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

Ești în fața laptop-ului sau ții în mîini telefonul mobil sau tableta și ți se pare că lumea este a ta. Poți face orice dorești, poți accesa orice informație, poți dezlega misterele lumii online. Cînd nu vrei să lași urme, deschizi o fereastră incognito în browser sau folosește un server proxy. Ești apărat de privirile indiscrete din matrix și poți face… orice dorești.
Nu ai nimic de ascuns. Nu-ți pasă ce urme digitale lași cînd navighezi, pentru că nu ai făcut nimic rău. Nu ești terorist, nu ai porniri criminale, nu faci parte din nici o bandă de gangsteri sau de traficanți de droguri, nu te ocupi cu video-chat-ul, spam-ul sau găzduirea de fișiere torrent. Îți ești propriul stăpîn, dar nu te deranjează dacă ești supravegheat, pentru că… nu ai nimic de ascuns.

Iată două atitudini diferite legate de folosirea Internetului și a tehnologiilor digitale moderne. În nici una dintre aceste ipostaze nu ai controlul total asupra a ceea ce faci online. În umbră veghează mii de ochi robotici, milioane de linii de cod, zeci de dispozitive hardware. Totul pentru a colecta date despre tine: cookie-uri, username-uri și parole, nume și date de naștere, serii de buletine, numere de card-uri bancare, termeni de căutare, preferințe culinare și vestimentare, laude, critici, aprecieri de ordin estetic, fotografii cu familia și prieteni ș.a.m.d.

Documentarul Killswitch dezvăluie o parte din stratagemele folosite de guverne (și mai ales de cel din SUA, una dintre țările care aplică metode de cenzurare și supraveghere dintre cele mai agresive, potrivit rapoartelor organizației Reporteri fără Frontiere) pentru a invada viața privată a cetățenilor, ridică o mulțime de întrebări despre viața privată, ne face cunoștință cu lideri de opinie din domeniu și ne îndeamnă să luăm atitudine. Totul în 73 de minute de montaj alert, cu imagini din zilele noastre și din arhive, cu interviuri și cu muzică originală.

Generația celor care schimbă Internetul

În film apar unii dintre cei mai cunoscuți promotori ai libertății de exprimare, licențelor deschise, neutralității Internetului:

Ca și alte tehnologii din istorie, Internetul, inițial un serviciu și o infrastructură libere, este acum puternic controlat. Treaba este destul de simplă: guvernele doresc să monopolizele Internetul pentru a-l putea folosi în scopuri politice și pentru a manipula alegătorii. Și cum îi poți manipula cel mai bine? Adunînd cît mai multe informații despre cine sunt și ce fac aceștia.

Despre un asemenea documentar mozaicat nu ai cum să vorbești decît în idei desprinse ca dintr-un zid făcut din bucățele de faianță:

Computer Fraud and Abuse Act din SUA precizează că trebuie să fii de acord cu termenii și condițiile de pe site-uri, dar adesea acestea sunt în contradicție cu ceea ce faci pe acel site. De exemplu, ca să accesezi site-ul Seventeen.com, trebuie să ai 18 ani. Oricine este suspect, iar procurorii pot alege pe cine să cheme în instanță și pe cine nu.
Stop Online Piracy Act nu a fost un vis, era cît pe ce să fie adoptată. Această lege ar fi trimis umanitatea cu sute de ani în urmă, într-o perioadă în care noțiunea de libertate de exprimare nici nu exista.
Cei care încalcă legea pentru a pune la dispoziția publicului documente din care reiese că toți cetățenii sunt supravegheați de către stat (vezi cazul Snowden – PRISM) merită aprecierea planetei. Legile trebuie să favorizeze democrația și trebuie modificate mai ales atunci cînd duc la abuzuri din partea guvernelor.
Este inuman ca un tînăr precum Aaron Swartz, care a contribuit la dezvoltarea RSS-ului și a licențelor Creative Commons, să fie presat atît de mult de autorități încît să decidă să-și ia viața. Cauza pentru care a luptat: încercarea de a liberaliza informația, de a regîndi copyright-ul în așa fel încît să fie stimulate creația și punerea la comun a cunoștințelor.
Guvernele adună atît de multă informație, încît nu mai știu cum să o administreze. Într-o lume în care totul poate fi supravegheat, s-au putut întîmpla tragedii precum 11 septembrie și explozia de la Maratonul din Boston.
Pericolul unei infrastructuri noi este că, deși a fost creată cu un scop public util, poate fi folosită în scopuri malefice. Legile statului respectiv trebuie să precizeze clar în ce scop pot fi folosite tehnologiile moderne.

Este ușor să sperii oamenii cu ceva ce ei nu înțeleg prea bine. Ne este teamă sau suntem obsedați de terorism, dar pericolele pot veni din altă parte, de exemplu din partea companiilor care aruncă substanțe toxice în apă, sau care provoacă accidente pentru că nu sunt preocupate de securitatea angajaților lor.

Documentarul Killswitch este o trecere în revistă a umanității în era digitală, este un punct de pornire pentru educația necesară în domeniul media, al libertății de exprimare, al drepturilor cetățenilor din statele democratice. După vizionare, mi-au rămas în minte două idei:

Internetul este al tuturor, al planetei, nu numai al unei anumite civilizații și de aceea trebuie să-l facem să funcționeze bine din toate punctele de vedere;
Guvernele de astăzi „nu-și permit radicalismul viitoarei generații“.

Killswitch a fost proiectat săptămîna trecută la The Sponge și Lucian a scris cîteva idei despre film. Este un documentar „adoptat” de The Sponge și-l puteți viziona la One World. Proiecțiile vor fi urmate de discuții moderate de reprezentanți de la APTI.

Al doilea documentar pe aceeași temă, „adoptat” de APTI de data aceasta, este Citizenfour. Și aici proiecțiile vor fi urmate de discuții. Vezi evenimentul pe Facebook.