FILM O lună în Thailanda, despre generația laconică 4


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)

Am fost la avanpremiera filmului O lună în Thailanda, primul lung metraj al lui Paul Negoescu. Va intra în cinematografe (în 12 orașe) din 16 noiembrie. Avînd în vedere că acțiunea se petrece de Revelion, e numai bine să vă introducă puțin în atmosfera sărbătorilor de iarnă.

Din sinopsis:

O lună în Thailanda spune povestea lui Radu (Andrei Mateiu) care, în noaptea Anului Nou, descoperă că nu e mulțumit de viața lui sentimentală și decide să se despartă de prietena sa, Adina (Ioana Anastasia Anton). Pornește într-o călătorie prin cluburile și petrecerile bucureștene în căutarea fostei iubite (Sînziana Nicola). Dar este oare ea femeia de care Radu are nevoie cu adevărat?

Echipa este foarte tînără, ceea ce oferă și mai multă autenticitate situațiilor din film.

O lună în Thailanda are cea mai tânără echipă de actori și producție din istoria cinematografiei românești postcomuniste. Media de vârstă a șefilor de departament este puțin peste 30 de ani (doar producătorii și make-up artist-ul au peste 40 de ani), în timp ce media de vârstă a actorilor se menține sub 30 de ani (doar părinții și mătușa din film au peste 40 de ani). Un film despre tineri, pentru tineri, realizat de tineri.

Practic, acțiunea se petrece într-o singură zi, timp în care personajul principal are parte de o despărțire și de o reunire. S-o spunem pe-aia dreaptă: Radu se cam plictisise de Adina și, cum altă variantă nu avea în acel moment, s-a gîndit să se întoarcă la Nadia (da, n-a făcut decît să amestece puțin literele din nume). Era o noapte a euforiei, în care gesturile romantice largi păreau permise.

Pentru că era un bărbat care credea în tradiții (dar nu în relații de lungă durată), voia neapărat să o găsească și să o recupereze pe Nadia chiar în noaptea de Revelion. Noroc că, la vîrsta lui, colindatul cluburilor este un obicei sănătos. O găsește pe Nadia la un moment dat într-un club și o recucerește în 10 minute. I-a luat puțin mai mult decît despărțirea de Adina:

httpvh://www.youtube.com/watch?v=QglipaWKIAE

Regăsim în film o generație laconică: sentimentele se exprimă simplu, eventual strecori o înjurătură duioasă. Totul pare alb sau negru, nuanțe există foarte rar.

Ca o societate patriarhală ce suntem, acceptăm că dorințele bărbatului sunt lege. Așa că Nadia se supune dorinței lui Radu de a o avea înapoi. Protestează ea laconic un timp, dar atracția, dom’le, atracția… Acel bărbat cu care fusese doi ani și care acum se exprimă cu o viteză de trei cuvinte pe minut i se pare din nou fermecător. În 10 minute, Nadia uită că Radu s-a despărțit de ea tot din cauză că se plictisise.

Prevedem o nouă despărțire în cadrul discuției despre excursia care are ca destinație de început Thailanda și ajunge la Portița, în Delta Dunării. Pe de altă parte, Radu pare foarte interesat de călugării zen despre care-i vorbise mai devreme, la un joint pe acoperiș, Emilia. Deci, Adina e varianta veche, Emilia poate fi cea nouă. Dar întîi să rezolve cu Nadia…

Regizorul ne explică:

Fac parte dintr-o generație confuză. Cei de vârsta mea au ajuns să fie mult mai superficiali în privința dragostei și tind să nu mai acorde multă atenție propriilor sentimente. Iau decizii pripite, fără a reflecta prea mult, fără să-și asculte instinctul. O lună în Thailanda este un film despre decizii, un film despre generația mea.

Practic, pentru Radu și generața lui, posibilitățile sunt nelimitate: el este bărbat, femeile din trecut și din prezent îi cedează fără milă, poate avea orice iubită dorește, cît timp dorește. Nu trebuie decît să arunce periuța fostei la gunoi și să facă patul ajutat de noua. Sex cu ambele, evident, nici nu încape discuție.

Este un film interesant pentru cei care au depășit de ceva timp 30 de ani și este o oglindă pentru majoritatea reprezentanților generației care se învîrte în jurul acestei vîrste. Este o peliculă despre iubirea SMS, dar și despre o anumită incapacitate de a dobîndi profunzime în sentimente și înțelepciune în relații. O fi vina societății?

Pagina de Facebook a filmului are fotografii și detalii în plus

Ana Ciobanu le zice bine

Blog de cinema spune că nu


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4 gânduri despre “FILM O lună în Thailanda, despre generația laconică

  • krossfire

    Inca astept filmul romanesc cu actiune rezumabila in 2 fraze (exceptand filmele in care „Dragos Bucur alearga”), cu multe explozii si glumite usurele. O sa stiu atunci ca avem o cinematografie in care sa apara si filme bune, nu doar filme simpatice cu pretentii de capodopera :)

    • George Hari Popescu Autor articol

      Eu prefer filmele nerezumabile. M-am săturat de americănisme pe care le miros încă de la generic. Sunt mai în vîrstă, am mai multă răbdare.