FILM Camerele vibrează în „Poziția copilului” 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Sunt două scene foarte bune, în care chiar se justifică subiectivitatea cameramanului:

1. Cea în care Cornelia și viitoarea noră discută despre circuitul spermei în natură. Barbu este luat la bani mărunți, i se analizează actul sexual și dorința/lipsa dorinței pentru copilul nenăscut.
2. Cea în care Cornelia și Carmen se confruntă cu tatăl și mama copilului mort în accident. Este o tensiune psihologică foarte mare, chiar și pentru un spectator care vrea să rămînă obiectiv.

După proiecția de aseară a filmului Poziția copilului, de la Cinema Elvire Popesco, regizorul a răspuns simplu unei întrebări din public: „Da, filmul a fost un fel de terapie” (citez din memorie). Călin Peter Netzer (Medalia de onoare) a pomenit cuvinte sfinte precum catharsis și creație. Dacă ați citit despre viața și opera lui, vă veți da seama că nu vorbește prostii.

[nggallery id=53]

Pe repede înainte!

Sunt cîteva momente în care vei simți că te plictisești la acest film. Nu este vina realizatorilor, ci a ta: nu ești obișnuit cu acest tip de filme. În rest, este un film de urmărit cu mare atenție! Ada Solomon spunea că se bucură de inițiativa de a introduce educația cinematografică și dramatică în școli. În altă frază, tot ea spunea că e sceptică în privința schimbării și că nu mai așteaptă nimic de la publicul român. În fond, e producătoare de film, atitudinea e firească…

Nu mi-au plăcut mereu mișcările intenționat haotice ale camerelor de filmat. Sunt secvențe în care ele nu se justifică și nu au nimic realist: ochii omului nu se mișcă stînga-dreapta și sus-jos cînd există o anumită încordare în comunicare, ba din contră, rămîn ficși.

Excelentă alegerea Ilincăi Goia pentru rolul iubitei lui Barbu (iar Dumitrache chiar are barbă în film), are o față extraordinar de expresivă și o frumusețe fascinantă. Ar fi putut fi o Katniss Everdeen potrivită, dacă se năștea la Hollywood la timpul potrivit. Rolul lui Barbu este însă slab conceput, în comparație cu cel al mamei sale. Dacă sugestia era de schimbare a poziției copilului înainte de naștere, atunci să-l fi văzut mai mult pe Barbu înainte de transfigurare, nu-i așa?

Sfîrșitul este previzibil pentru un film românesc: tensiunea este tăiată brusc prin generic. Înainte de asta, doamna Cornelia dă drumul la aerul condiționat din mașina scumpă, semn al separării satului din care plecau de orașul în care mergeau și, astfel, abandonarea grijilor și a problemei lui Barbu. Nu cred că relația dintre mamă și fiu se va fi îmbunătățit după confruntarea din sat, de dinainte de înmormîntare.

Poziția copilului a luat Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Voi merge să mai văd o dată acest film, cu mama, pentru că vreau să plătesc bilete. Vă sfătuiesc să faceți același lucru, este o investiție în viitor.

Am mai găsit:

Pozitia Copilului 2013 din 8 martie in cinematograf! – Anca Duma

Pozitia Copilului, o gura de aer proaspat in cinematografia romaneasca – Andreea Popescu

‘Poziţia Copilului’ – De ce a meritat acest film Ursul de aur? – Sandra Sarbu

Poziţia copilului – Vienela