Pe unde mă poartă amintirile: primul meu radio portabil (de Adrian Petrescu) 1


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

L-am invitat pe Adrian Petrescu pe blogul meu, să ne povestească despre micul său aparat radio negru. Dacă vă place textul, îl regăsiți pe Adrian la Bicla.ro, într-un interviu despre participarea lui la 24h Velo, un concurs de ciclism urban din Louvain-la-Neuve (Belgia).

Articolul lui George despre radioul lui albastru mi-a trezit și mie amintiri. E drept, nu sunt amintiri despre libertate, democrație și sete de informație. Eram prea mic pe vremea aceea. Le-aș numi, mai degrabă, amintiri… dinaintea epocii înaltei tehnologii. Este vorba despre pasiunea mea pentru radio, o pasiune care a crescut o dată cu mine și care s-a dezvoltat, printre altele, mulțumită radioului meu portabil.

Cu radioul prin țară

Nu era ceva de marcă. Nici nu mai știu cum se numea. Știu doar că era un aparat mic, negru și ușor de transportat. Era un produs de import, conceput pentru banda FM specifică occidentului (87,5 – 108 MHz), dar tata „îl trăsese în bandă” cu puțin timp înainte de apariția radiourilor comerciale. La acea vreme, pe unde ultrascurte, nu puteai asculta decât Radio România Tineret. Mai târziu însă, vremurile s-au schimbat, așa că tot tata a fost obligat să-l convertească înapoi la banda CCIR, ca să putem asculta radioul local din Pitești, dar și alte radiouri locale ce luaseră ființă în diferite orașe din țară.

Pe măsură că pasiunea mea pentru radio prindea viață, când aveam cam 11 ani, am început și primele călătorii prin țară, de obicei însoțit de mama. Îmi doream mult să pot asculta radio pe drum, să „prind” posturi din alte orașe, să descopăr, să compar. Într-un moment de inspirație, am realizat că radioul portabil era făcut pentru așa ceva. De atunci, el era primul lucru pe care îl puneam în bagaj.

Prima oară când am plecat cu el la drum a fost spre Brașov. Îmi amintesc ce surprins am fost să constat că, de la București până la Ploiești, Radio Contact avea acoperire tot drumul (întâi pe 96,1, apoi pe 92,8). Mă minunam cât de departe puteam recepționa anumite posturi, mai ales că banda FM nu era atât de aglomerată cum este astăzi. Și mă fascina faptul că bateriile țineau enorm de mult, luni întregi, spre deosebire de un walkman, pe care nu puteam asculta decât două, trei casete.

Undele radio din balcon

Dar nu numai în călătorii aveam ocazia să descopăr radiouri noi. Chiar și în Pitești, când condițiile meteo îmi permiteau, ieșeam în balcon și reușeam să prind radiouri din București. Radioul local – Radio Pitești – mă supăra teribil. Programul său propriu lăsa mult de dorit, iar când retransmitea Radio Contact (18 ore pe zi), îl întrerupea frecvent cu reclame, în cele mai nepotrivite momente. Tocmai de aceea, eram în culmea fericirii când puteam fie să ascult Radio Contact direct pe frecvența din București, fie să descopăr alte posturi, precum Radio Total sau Radio 21. În felul ăsta, am reușit chiar să câștig un concurs telefonic la Radio Contact, la o oră la care în Pitești era program local.

Dar radioul cel mic și ușor mi-a adus și mici și ușoare dezamăgiri. Fiind trecut prin două modificări manuale, acul de pe scală nu mai ajungea până la capătul benzii FM, astfel că frecvențele cele mai „din dreapta” nu mai puteau fi recepționate. Asta a picat foarte prost în iarna lui 1998, când am fost cu toată familia la Poiana Brașov. Fiind ultima sâmbătă din an, îmi doream foarte mult să ascult topul Super 50 în care urma să fie ordonate cele mai bune hituri din tot anul. Radio Contact se auzea în Brașov pe 105,5 MHz, deci nu-l puteam recepționa la micul aparat portabil. A trebuit să negociez cu ai mei, să mă lase să acult topul pe radioul din mașină, în timp ce ei mergeau să schieze. Însă după puțin timp, bateria mașinii s-a consumat, spre supărarea tuturor – a mea, că am pierdut o mare parte din clasament și a lui tata, că a trebuit să împingem la mașină ca să pornească.

Electricity killed the radio

După câțiva ani, aparatul cel mic și negru a fost „ucis” de altcineva din familie, care l-a conectat la un alimentator ce dădea o tensiune mult prea mare, fără să știe că astfel îl va arde. Au urmat alte aparate portabile, întâi unul analogic, apoi altul digital, iar de când am terminat liceul, toate telefoanele mobile pe care le-am avut dispuneau de radio FM integrat. O regulă pe care o respect cu strictețe și în ziua de azi, atunci când mă hotărăsc să-mi schimb telefonul.

Și, odată cu aparatele pe care le-am avut, pasiunea mea pentru radio a mers tot mai departe. Atât de departe, încât am ales să-mi fac masterul în Belgia, tocmai pentru a fi aproape de Radio Contact, originalul.

Foto: Redsunelect

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Un gând despre “Pe unde mă poartă amintirile: primul meu radio portabil (de Adrian Petrescu)