CARTE Orizonturi roșii – Ioan Mihai Pacepa 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 9 min)

Am mai povestit de curînd că am citit „Orizonturi roșii” de Ioan Mihai Pacepa imediat după revoluție, cînd Scînteia (apoi Adevărul) a început să publice romanul în foileton. Abundau scenele care descriau viața de lux a cuplului regal. Erau începuturile presei tabloide, asta prindea cel mai mult la public, românii aveau nevoie să li se ofere argumente în ceea ce privește contrastul dintre sărăcia din țară și huzurul nomenclaturii.

Într-adevăr, cartea este presărată cu părți în care cei doi și acoliții săi se scaldă în bogăție. Dar cred că cei mai mulți români bănuiau că exista acolo sus o elită care nu suferea la coadă ca ei. Îmi place să cred că bănuiau, că existau oameni cu capul pe umeri în masa manipulată a acelor vremuri. Substanța volumului este însă dată de încurcatele misiuni ale Departamentului de Informații Externe și a altor servicii de informații române.

„Nicule, te-am căutat peste tot!”

Este o explorare minuțioasă a personalității lui Nicolae Ceaușescu, o încercare de psihanaliză metodică. Așa cum am citit și prin alte părți, și mie mi s-a părut că replicile lui Nicolae sună fals de cele mai multe ori. Probabil Pacepa le-a reconstituit din amintiri, pentru că este imposibil ca micuțul dictator să se fi exprimat atît de coerent și să fi fost atît de lucid de cele mai multe ori.

Oricum, este o carte care trebuie citită cu precauție. Despre carte, despre Pacepa și despre modul în care acesta a fugit din țară s-au scris sute de articole de presă și s-au realizat zeci de emisiuni de televiziune (vezi interviul recent luat de Andrei Bădin de la B1 TV, un post parcă dedicat dezgropării moștenirii comuniste în toate aspectele sale).

Îmi rămîn în minte cîteva lucruri legate de microbul numit cuplul Ceaușescu, dar și de comportamentul și de viața personală a celor doi monarhi comuniști:

• Elena era cam tot timpul pe lîngă soțul ei, de cele mai multe ori neavînd o contribuție personală la vreo discuție, ci insultînd și dezbinînd. Unul dintre obiceiurile ei favorite era să-i înjure și să-i minimalizeze pe cei din camarila ceaușistă. Folosea aceleași insulte pentru aceiași oameni, era constantă în privința asta.
• Elenei îi plăceau foarte mult casetele audio cu înregistrări ale aventurilor sexuale ale persoanelor urmărite. Pentru unele personaje făcuse chiar o pasiune, aștepta cu nerăbdare „episoadele” noi ale întîlnirilor amoroase, aduse de Pacepa sau de alți responsabili cu urmărirea ilegală a cetățenilor României, de orice rang ar fi fost ei.
• România a obținut prin spionaj tehnologic lucruri la care n-ar fi visat cercetătorii autohtoni de la acea vreme. În loc să plătească pentru licențe de import și de producție, Ceaușescu prefera să fure de la „imperialiști”. Concepția lui era că acele tehnologii fuseseră inventate de proletariatul din acele țări, deci ele trebuia să se întoarcă la proletariatul din țări comuniste precum România.
• Mîncarea preferată a lui Nicolae era „nobilă”: brînză telemea cu pîine, roșii și ceapă. Înfuleca, nu folosea tacîmuri, își lingea degetele de zer și de suc de roșie. Nu mînca alături de străini, doar cu cei apropiați. Cînd era invitat la dineuri în străinătate și mîncarea nu era preparată de bucătarul personal, se prefăcea că mănîncă și uneori arunca mîncarea sub masă, cînd nu era observat. Exista o divizie de specialiști care-i verifica mîncarea înainte de a fi servită și în străinătate avea mereu propriul frigider special, sigilat atunci cînd nu se prepara mîncarea. Unul dintre prietenii alături de care își permitea să mănînce brînză era Yasser Arafat.
• Nicolae obișnuia să bea vin alb special creat pentru el, iar Elena numai șampanie Cordon Rouge. La vreo ocazie, el trăgea și un pahar sau două de coniac. Ceaușescu se amețea rar, deși bea mult cînd era binedispus. Elena se amețea repede și de cele mai multe ori devenea neglijentă în comportament și aparență (uita să-și încheie toți nasturii de la haine).
• Am aflat o variantă de explicație pentru faptul că la un moment dat au fost înlocuite toate telefoanele din casele românilor: cele noi aveau un sistem de ascultare integrat. Visul lui Ceaușescu era să asculte toată populația, ca să aibă astfel „grijă” de poporul său. În același mod, a fost înlocuit un televizor care era cumpărat mai ales la sate, care conținea tot un sistem nou de ascultare.

Nicu, il capo di tutti capi

Ceaușescu este prezentat în carte drept șeful unei mulțimi de operațiuni ilicite secrete. Banii lui proveneau din exporturi, dar și din vînzarea etnicilor evrei și germani, din blocarea la graniță și revînzarea drogurilor, din vînzarea de tehnologie furată de la statele occidentale, dar și din executarea în diverse state a unor persoane considerate indezirabile de către prietenii lui Ceaușescu de peste hotare.

Banii se adunau în conturi personale cu cod „TA” plus ultimele două cifre ale anului în care fusese deschis. Pacepa spune că în contul TA-78 se acumulaseră la un moment dat în jur de 400 de milioane de dolari, din care Nicolae cheltuia destul de puțin, mai ales pe cadouri pentru Elena și pentru copiii lui – de obicei mașini scumpe, bijuterii și haine de marcă.

În cadrul operațiunii de mare anvergură Orizont (încercarea de a se apropia de Occident), Ceaușescu a insistat extrem de mult pe spionajul industrial. Astfel au fost construite centrala de la Cernavodă (este savuroasă partea în care e descrisă metoda prin care au fost prostiți pe față canadienii pentru a li se fura tehnologia Candu), uzinele Dacia, acesta a fost modul în care a fost introdus filmul foto color, tot așa s-a început producția de diamante artificiale și tot prin spionaj industrial au putut fi produse și exportate către lumea a treia milioane de arme. La limita dintre fascinație și consternare se află povestea despre construirea unei fabrici automatizate de carne de pui la Periș, în schimbul trimiterii în Israel a 500 de familii de evrei din România.

Spionajul tehnologic era modul prin care comuniștii păreau deștepți

Potrivit spuselor lui Pacepa, spionajul tehnologic a fost creat la cererea Uniunii Sovietice, la începutul anilor 50. Pacepa a devenit șeful componentei române a informațiilor tehnologice și a rămas în acest post pînă în 1962, cînd a fost numit director adjunct la DIE. Pacepa este și acum vizibil în presă, ultima declarație a lui fiind aceea că extrem de frumoasa Corina Crețu este agent KGB din generația sexy și astfel se explică relația ei de amor intens cu Colin Powell.

Nu trebuie să credeți tot ce spune autorul în volumul său, dar nici să aruncați la gunoi informațiile din carte. Ca în orice caz în care sunt implicați oameni aflați la putere și bani, există adepți și critici ai lui Pacepa. Noi, pigmeii democrației originale a lui Ion Ilici Iliescu, nu vom afla adevărul pînă la moartea noastră. Nu putem decît să citim, să ne informăm, să încercăm să filtrăm informațiile și să citim iar. Orice am face, important este să nu uităm, pentru că asta vrea orice aparat de putere din orice stat al lumii, comunist, democratic sau monarhic. Uitarea este însă un act individual, care nu poate fi alterat indiferent de metodele represive folosite.