DOCUMENTAR Do You Trust This Computer?

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

Comparativ cu filmele despre inteligența artificială (AI), produse la Hollywood, acest documentar este moderat, nicidecum alarmist. “Do You Trust This Computer?”, deși artistic prin realizare, este o trecere în revistă a modului în care am ajuns astăzi să ne gîndim și să punem în practică tot mai intens inovații de AI, dar și un semnal legat de lacunele de natură legislativă, socială și politică din domeniu.

Filmul este remarcabil prin parada de nume mari care-și exprimă părerea, toți implicați într-un fel sau altul în industria AI – fie prin cercetare, fie prin producție tehnologică:

  • David Ferrucci
  • Eric Horvitz
  • Hiroshi Ishiguro
  • Raymond Kurzweil
  • John Markoff
  • Elon Musk
  • Stuart J. Russell etc.

Producția este presărată și cu opinii ale oamenilor de pe stradă. M-a surprins plăcut faptul că mulți dintre ei sunt conștienți de amenințările pe care le prezintă inovațiile noastre tehnologice, implementate de multe ori fără prea mult discernămînt. Este interesant că unii oameni spun că n-au încredere în computerele sau dispozitivele lor mobile, ba chiar că le e suspectează că acționează chiar și cînd sunt în standby sau sunt închise. Cu toate acestea, toți se declară dependenți de tehnologie, mai bine spus nu-și pot desfășura azi eficient activitățile obișnuite fără ajutorul unui calculator, indiferent de forma mașinii respective.

Cîți dintre noi mai sunt azi conștienți că Google este de fapt una dintre primele forme de inteligență artificială? Pe vremea aceea era un simplu motor de căutare, dar unul deosebit: acesta nu folosea doar simpli indecși (cataloage) de site-uri, ci și un algoritm nou, care ordona acele site-uri după importanța lor în net-ul mondial. Adică așa cum funcționează reputația socială – “spune-mi pe cine cunoști, ca să-ți spun cît de important ești”.

Intervievații din documentar nu au intrat (încă) în panică din cauza folosirii pe scară largă a inteligenței artificiale, dar asta pentru că ei sunt implicați în mod conștient în cercetare sau producție în acest domeniu. Dar și ei își păstrează scepticismul în legătură cu proliferarea algoritmilor și a instrumentelor (inclusiv a roboților) care ne fac viața mai “ușoară”.

Întreabă-te ce face AI pentru tine

Cîteva idei pe care le-am notat în timpul filmului:

  • Cu ajutorul AI, simulăm posibilități diverse, care ar fi imposibil de pus în practică exclusiv de oameni; testăm situații, medii de lucru, diverse acțiuni, instrumente ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, AI ne prelungește capacitățile psihice și ne oferă ușurință computațională.
  • Astăzi, cînd putem prevedea (și manipula) intențiile de vot ale cetățenilor, cînd putem simula dezastre și conflicte violente în orice colț al lumii și cînd putem afla aproape orice informație instantaneu, ne întrebăm de ce a durat așa de mult pînă să ajungem aici
  • Nimeni în afară de mașină nu știe integral ce se află cu adevărat în spatele acestor “algoritmi” pe care-i tot vînturăm în discurs. Ei sunt atît de fragmentați încît niciun operator uman nu are controlul întregului sistem.
  • Calculatoarele știu atît de multe despre noi nu pentru că sunt mai deștepte decît noi, ci pentru că au capacitatea de a stoca și de a manipula rapid cantități enorme de date. De aceea, este confortabil să cedăm din viața noastră privată, de dragul rapidității și ușurinței de calcul a mașinii.

Istoria inteligenței artificiale, așa cum este ea zugrăvită în “Do You Trust This Computer?”, este destul de simplă și cuprinde cîțiva pași:

  1. Pattern recognition -> momentul în care mașina a început să recunoască modele repetitive într-o serie (de aici pînă la recunoașterea facială nu mai era mult);
  2. Deep learning -> mașina are la dispoziție cantități uriașe de date, deci poate “învăța” să se descurce singură (vezi automobilele autonome de azi sau anticiparea impulsurilor de cumpărare ale omului); și poate vreți să citiți o carte despre big data și cum se pot transforma ele în “arme”;
  3. Armele autonome -> au început să fie folosite încă din Al Doilea Război Mondial (iar azi utilizarea dronelor, pentru a ucide oameni la distanță, e deja un fapt banal); documentarul insistă cîteva minute bune pe acest subiect, dar revine la fascinația pentru AI de la începutul filmului;
  4. Replicarea tuturor simțurilor omului -> ei bine, ăsta este viitorul, pentru ca mașina să se poată substitui total omului și să ajungem la situațiile anticipate de filmele SF ale anilor 2000 (pentru că pe cele ale anilor ’60-’90 le-am depășit de mult).

Să ne îngrijorăm?

Sigur, este frumos și poetic să ne îngrijorăm acum. Dar deja este cam tîrziu și unii interlocutori din film spun că asta nu mai ajută. Pentru că i-am cedat computerului multe dintre abilitățile noastre, așa că n-am mai fost stimulați să le perfecționăm pentru noi înșine. Pe de altă parte, nu se mai poate vorbi despre un control cu adevărat eficient al obiectelor interconectate – ele sunt atît de răspîndite și legăturile dintre ele sunt atît de complexe încît este o utopie să crezi că poți anticipa orice atac, orice gest malefic, orice manipulare.

Pînă la urmă, AI îți arată ce-ți dorești. Ba chiar știe mai bine decît tine ce vrei.

Îți sugerează ce să cauți online, ce știri să citești, ce oameni sunt influenți, unde să mergi în vacanță, ce prieteni să-ți faci, cu cine ar fi indicat să te căsătorești, ce carieră să urmezi, cui să-i lași moștenire ce ai…

Worrying will not help.

-bash: quit: command not found

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată.
Așteaptă...