CARTE (+AUDIO) Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare – Johann Hari


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

Alături de “Demonul amiezii” de Andrew Solomon, aceasta este una dintre puținele cărți pe această temă care-ți vor produce revelații. Nu atît prin conținut, ci prin modul în care este scrisă. La fel ca Solomon, Hari vorbește pe înțelesul tău, îți oferă exemple personale, îți spune povești și inserează pe parcurs fragmente din interviuri și din studii științifice. De altfel, bibliografia este impresionantă la ambele volume și baza de literatură de specialitate este solidă.

Ideea de bază a cărții este că există alte cauze ale depresiei și anxietății decît cele cunoscute de noi pînă acum sau propovăduite de medici și companii farmaceutice. Este depresia provocată de nivelul scăzut de serotonină? Nu fost niciodată o bază științifică reală pentru asta, ci doar o chestiune de marketing. Dar nici nu a fost vreodată discreditată această teorie.

Pe de altă parte, companiile farmaceutice publică selectiv rezultatele, în așa fel încît medicamentul pe cale să fie lansat să pară că este util și poate fi autorizat să fie vîndut. 

Autorul spune că depresia este o reacție normală la experiențe de viață anormale. Faptul că se întîmplă ceva în creierul tău atunci cînd ești deprimat nu este o reacție cauzală, ci un mecanism intermediar necesar. Atunci cînd creierul tău va fi cucerit de tristețe, el va considera că asta este starea care ți se potrivește cel mai bine și va încerca să o mențină.

El a petrecut multe luni călătorind în toată lumea, pentru a intervieva oameni cheie din domenii diverse. A rezultat o carte foarte sinceră, cu descrieri ale senzațiilor atît de exacte încît va fi imposibil să nu te recunoști într-una sau alta.

În fiecare carte despre depresie sau anxietate severă, scrisă de o persoană care a trecut prin asta, există o bucată mare de pornografie a durerii, în care autorul descrie – într-un limbaj din ce în ce mai detaliat – profunzimea suferinței prin care a trecut. Aveam nevoie de acest lucru cândva, atunci când oamenii nu ştiau cum se simte depresia sau anxietatea severă. Datorită oamenilor care distrug acest tabu de decenii întregi, nu mai trebuie să scriu aceeaşi carte. Nu despre asta voi scriea ici. Însă credeți-mă pe cuvânt: doare.

Hari vorbește în volum despre depresie și anxietate, deși subtitlul pomenește numai prima afecțiune. Pe parcursul cărții, ne dăm seama că anxietatea este mai degrabă o manifestare a depresiei, nu o boală în sine. Această deosebire poate că vine din experiența personală a autorului:

Am început să văd depresia și anxietatea ca pe niște reinterpretări ale aceluiași cântec de către formații diferite. Depresia este o versiune lentă, cântată de o trupă emo, iar anxietatea este o versiune plină de răcnete, cântată de o trupă heavy metal, însă partitura care stă la baza lor este aceeaşi. Nu sunt identice, dar sunt îngemănate.

Evident, cea mai mare parte a cărții este alocată cauzelor. Hari identifică nouă cauze și fiecăreia îi dedică pagini consistente:

Deconectarea de o muncă plină de sens.

  1. Deconectarea de o muncă plină de sens.
  2. Deconectarea de alți oameni.
  3. Deconectarea de valorile importante.
  4. Deconectarea de traumele copilăriei. 
  5. Deconectarea de poziția socială și de respect
  6. Deconectarea de lumea naturală.
  7. Deconectarea de un viitor sigur sau promițător.
  8. Adevăratul rol al genelor.
  9. Adevăratul rol al modificărilor creierului.

Cel mai mult m-a impresionat capitolul despre deconectarea de alți oameni și cel despre separarea de natură. Este vorba despre două cauze tot mai răspîndite în societatea de astăzi, dar cu soluții foarte la îndemîna noastră. Autorul povestește cu pasiune despre binefacerile timpului petrecut în natură și despre minunile pe care le poate face o simplă plimbare în parc sau în pădure.

Pe de altă parte, deconectarea de alți oameni nu este firească, deoarece oamenii sunt totuși animale de grup și din preistorie am locuit și vînat împreună. Soluția cea mai la îndemînă aici ar fi să sunăm un prieten sau să facem o vizită. Ușor de zis, dar atît de greu de realizat astăzi, în lumea mediată digital!

Dar ceea ce învățam eu era: nu fi tu însuți. Nu te concentra asupra faptului că tu meriți totul. Faptul că te-ai gândit doar la tine te-a determinat să te simți atât de rău. Nu fi tu. Fii noi. Fii parte din grup. Fă ca grupul să merite. Adevărata cale către fericire provine din distrugerea zidurilor eului nostru, din faptul că îți permiți să intri în poveștile altora și laşi poveștile altora să intre în a ta; din extinderea identității tale, din înțelegerea faptului că nu ai fost niciodată tu – singur, eroic, trist.

Iată un fragment audio din carte, în lectura mea:

Lecția cea mai importantă a cărții este să nu ții în tine aceste tensiuni, durerea, tristețea și să nu te însingurezi. Vorbește despre ele, nu-ți fie rușine și nu le lăsa să te copleșească! Dincolo de terapie și medicamente, revenirea la unele valori de bază ale umanității îți vor recalibra creierul, cu insistență și răbdare.

Nu doar traumele din copilărie în sine provoacă problemele, inclusiv depresia și anxietatea, ci ascunderea acestor traume. Faptul că nu spui nimănui, deoarece îți este ruşine. Atunci când închizi experiențele în mintea ta, ele supurează, iar sentimentul de ruşine creşte.


“Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare” de Johann Hari, 2019, Editura Trei, 326 de pagini.


CUMPĂRAȚI CARTEA DE LA:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.