CARTE “Making Movies” de Sidney Lumet


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 14 min)

De cînd tot văd filme și mai ales din timpul facultății, cînd am învățat cîte ceva din teoria imaginii, am început să prind una-alta din procesul de producție al unui film. Am început să mă uit mai critic la filme, să percep diversele tehnici folosite, să înțeleg anumite alegeri ale regizorului, adică să privesc creațiile cinematografice cu ochi avizați.

N-am citit prea multă teorie despre producția de film (îmi vine în minte doar “Cum se fac filmele”), așa că, de curînd, am început să cercetez piața și am dat peste volumul de față, lăudat de multe persoane din industrie.

“Making Movies” este un manual pentru începători, scris de Sidney Lumet, regizor respectat de la Hollywood. Deși este ancorată în tehnica și gîndirea de pînă în anii ’90, este o carte excelentă, care descrie pas cu pas cum este proiectat și executat un film de lung metraj.

Iată, capitol cu capitol, cîteva citate și mici observații.

Regizorul

Having decided, for whatever reason, to do a movie, I return to that all-encompassing, critical discussion: What is the movie about? Work can’t begin until its limits are defined, and this is the first step in that process. It becomes the riverbed into which all subsequent decisions will be channeled.

Poate și voi v-ați întrebat de multe ori ce a făcut regizorul unui film, de fapt, la fel cum vă întrebați și care este mai exact rolul dirijorului unei orchestre. O comparație bună este cea cu teatrul de păpuși: degeaba ai păpuși bine realizate, un scenariu nemaipomenit, muzică originală, atmosferă adecvată, dacă nu ai pe cineva care să pună toate aceste lucruri cap la cap.


Scenariul

Sometimes the relationship between actors and writers gets very testy indeed. As the director, I have to be very careful here. I need them both. Most writers hate actors. And yet stars are the keys to getting a picture approved by a studio. Some directors have enormous power, but nobody has the power of one of the top stars. If the star demands it, any studio will drop the writer in less than thirty seconds—and the director too, for that matter. Most of the time, I’ve done enough work ahead of time so that this sort of crisis never arises. I’ll come to an agreement with the writer before an actor has been approached, and I’ll usually have a thorough discussion with the star about the script before we decide to go ahead.

Este ciudat și dezamăgitor un pic să afli că un actor, care poate n-a scris un rînd de scenariu în viața lui, își poate exprima părerea și poate interveni asupra textului unui autor cu multă experiență în domeniu. Dar asta face parte din star-system-ul sprijinit de studiouri, mai ales de cele de la Hollywood.


Actorul

The problem of integrating the very strong personal qualities with the character the star is playing is a fascinating one. If you’ve got a major star, you’ve got that strong personal quality seeping through in every performance. Even with as fine a character actor as Robert De Niro, De Niro himself comes out. Partially it’s because he uses himself brilliantly. As I said earlier, the actor’s only instrument is himself. But I think it’s more than that. There’s a mysterious alchemy between star and audience. Sometimes it’s based on the physical beauty or sex appeal of the star. But I don’t believe that it’s ever just one thing.

Există actori care nu suflă o vorbă în plus pe platourile de filmare față de ceea ce este în scenariu; există actori care comentează fiecare rînd și fiecare indicație regizorală; sunt alții cărora nu le place lumina sau machiajul și alții care nu-și amintesc replicile. Însă profesia asta este una grea, iar turnajul unul film este solicitant și cere o disciplină de muncă ce poate fi regăsită și în alte meserii.


Camera

Every picture I’ve made has had this kind of attention paid to the camera. The work with the cameraman is as close as with the writer and the actors. As much as anyone, the photographer can harm or gloriously fulfill my purpose in doing the picture in the first place. During shooting, most directors’ closest relationship is with the cameraman. That’s why most directors work with the same cameraman year after year, as long as the style can be achieved.

Camera de filmat poate face un actor să pară bun sau rău. Tot ea contribuie la stabilirea atmosferei. Ea decide ce vede spectatorul, ea ascunde și tot ea dezvăluie. În ziua de azi, o dată cu mulțimea de noutăți tehnologice, ai putea spune că nu e mare lucru să apeși pe un buton pentru a începe să filmezi. Așa este, însă înainte de acel apăsat există: selectarea tehnologiei, setarea ei, alegerea accesoriilor, alegerea lentilelor, coordonarea camerei cu platoul sau locul de filmare etc. Iar cameramanul îi poate fi aliat filmului și nu ai vrea deloc să i se transforme în dușman!


Turnajul

Then comes the hard part. Just before we roll, I make a quick mental check of what preceded the moment we’re about to film and what comes afterward. Then I focus my concentration on what the actors are doing. From the moment the actors start working, I play the scene along with them. I say the lines inside my head, I sense their movements and feel their emotions. I’m putting myself through the scene as if I were them. If the camera moves, out of the corner of my eye I’m watching the lens shade to see if the move has been mechanically smooth or jerky. If at any point in the take my concentration breaks, I know that something has gone wrong. Then I’ll go for another take.

Este faza plină de lumini, zgomot, costume, accesorii tehnice, cu care te poți întîlni uneori pe stradă. Acel aparent haos a fost însă programat cu luni înainte și fiecare persoană de acolo știe ce are de făcut. Gîndește-te la turnaj ca la un șantier, fie că el se realizează în studio sau în locuri de filmare – de buna organizare a șantierului depinde succesul construirii clădirii.


Rushes (vizionările zilnice)

Looking at rushes is very, very difficult. Not many people know how to do it or what to look for. Sometimes a take has been printed because I want one tiny moment from it. But I’m the only one who knows that. Editors must be able to look at them constructively. They have to have a connection with both the material and the director, and yet be able to maintain their objectivity. Sometimes they have to suspend judgment. The editor may not always realize that I’ve done a scene this way because I intend to play the preceding or following scene that way. And I haven’t shot that scene yet. It will make dramatic sense only when the two scenes are cut together.

Nu confundați cu rapida vizionare a dublei ce tocmai a fost filmată, care se face direct în platou sau loc de filmare! Este vorba despre vizionarea întregului material din acea zi, pentru ca mai ales regizorul să fie mulțumit de ceea ce s-a realizat. În funcție de aceste vizionări, se pot lua unele decizii, precum tragerea altor duble sau schimbarea luminii sau a decorului.


Montajul negativ

I’ve read that a certain picture was “beautifully edited.” There’s no way they could know how well or poorly it was edited. It might look badly edited, but because of how poorly it was shot, it may in fact be a miracle of editing that the story even makes sense. Conversely, the movie may look well edited, but who knows what was left on the cutting room floor. In my view, only three people know how good or bad the editing was: the editor, the director, and the cameraman. They’re the only ones who know everything that was shot in the first place.

“There’s a mysterious alchemy between star and audience. Sometimes it’s based on the physical beauty or sex appeal of the star. But I don’t believe that it’s ever just one thing.”
— Sidney Lumet

Foto: Frank Micelotta

Muzica

Working in movies is the fatal compromise composers make. In return for very good pay, they go to work writing for a form that can never belong to them. Music, clearly one of our greatest art forms, must be subjugated to the needs of the picture. That’s the nature of moviemaking. Even though it may take over completely at certain points, its function is primarily supportive.


Mixajul (audio)

Generally, I try to avoid looping. Many actors can never recapture their performance, because the process is so mechanical. But some actors are brilliant at looping and can actually improve their performances. European actors are particularly good at it. In France and Italy, they usually shoot without synchronous sound and loop the whole performance in a sound studio later. I’m constantly amazed at how superbly actors can adjust to technical demands.

După ce ai toate filmările și toată partea audio, poți pune totul cap la cap. Dar nici în faza asta nu poți spune că ai terminat, pentru că trebuie ca totul să sune armonios și să fie în acord cu imaginea. Aici poate interveni post-sincronul de dialoguri (actorul aflat în studioul de înregistrări rostește din nou replicile, mișcînd buzele ca pe ecran) și ilustratorul de zgomote (foley artist) care va produce artificial, cu ajutorul unor obiecte sau a unor tehnologii, zgomotele necesare pentru fiecare mișcare de pe ecran.


Copia pozitivă etalon

How can I describe the feeling of watching the answer print for the first time—the beauty of it, the cleanness? It’s amazing how dirty the work print has become over the months, but now it’s fresh and new.


Studiourile

Most previews are done with the work print and a temporary music and sound track. To get an answer print, the negative of each take used in the movie must be cut. And though we can make almost any changes we want to after the negative has been cut, there is a psychological block, a sense of finality for studios about cutting the negative. As a result, this important preview is often done with an ungraded print that is dirty and scratched, a music track made up of any number of records and selections from the studio’s music library, and sound that is barely adequate.

Pe bună dreptate, Sidney Lumet se întreabă, după ce…

  • un film a fost controlat de studiouri tot timpul
  • s-au făcut presiuni la adresa scenaristului și a regizorului
  • unii actori au schimbat tot felul de lucruri în procesul de producție
  • s-au făcut zeci de vizionări interne și cel puțin una de probă cu public
  • s-a cheltuit o groază de bani pe promovare

…de ce există cazuri în care unele filme nu au încasări?

Nu există un răspuns clar la această întrebare, dar o cheie poate fi tocmai faptul că sunt enorm de multe persoane și instituții care decid un lucru sau altul în procesul de realizare a unui film, astfel că deciziile majore se disipează.

Rămîne bucuria de a fi creat ceva original, acel film de două ore, care ajunge să fie văzut de milioane de persoane din toată lumea (cu ceva noroc), care poate rămîne în istorie și care-i face, mai ales pe regizori și actori, semizei sau nemuritori.

“Making Movies” de Sidney Lumet, 1995, Vintage Books, 220 pp.


Cumpărați cartea de la:


Abonează-te
Anunță-mă cînd apar
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments