DOCUMENTAR “Nostalgia dictaturii” (2019, regia Marius Th. Barna)


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Am trăit și eu vreo 13 ani în comunism și am citit o mulțime de cărți și alte publicații despre viața cotidiană din acea epocă. Așa că am o imagine solidă despre cum se trăia atunci, cum se muncea, cum se educa și cum se supraveghea. Sunt însă de acord cu epilogul documentarului “Nostalgia dictaturii”, a cărui premieră a fost în 26 ianuarie, chiar de ziua lui Nicolae Ceaușescu: nostalgia nu ține cont prea mult de regimul politic; rămîi atașat/ă emoțional de acea perioadă din viață cînd îți era bine pentru că erai tînăr/ă, fără prea multe griji.

Din documentar reiese însă că unii sunt profund atașați de Epoca de Aur; cei care merg an de an la mormîntul lui Nicolae Ceaușescu pare că sunt chiar visceral atașați. Tot din epilog am desprins ideea că nostalgicii aceștia sunt prinși între două lumi: cea de atunci, cînd aveau o viață previzibilă (în măsura în care forțele de ordine te lăsau să o ai) și cea de acum, pe care ei nu o înțeleg, numită de Iliescu “democrație originală”.

Filmul “Nostalgia dictaturii” prezintă nostalgia după fostul regim, care, la câteva decenii de la prăbușirea sistemului comunist, a ajuns la proporții de neimaginat în aproape toate țările foste comuniste europene. Documentarul nu se limitează doar la prezentarea acestui veritabil sindrom al „dorului de dictatură”, ci, în paralel cu opiniile și motivațiile cetățenilor obișnuiți, trăitori în spațiul fost comunist, avansează explicații ale cercetătorilor din diverse domenii, sociologi, psihologi, politologi, etologi etc., referitoare la motivațiile intime ale unui asemenea sentiment paradoxal.

Citiți aici mai multe despre structura filmului.

Dintre părerile celor intervievați, cel mai mult mi-au plăcut cele ale lui Vasile Ernu și Cristian Pîrvulescu. Nu că nu ar fi fost filosofale și metaforice și părerile lui Dorel Vișan, dar mă așteptam de la el să fie vehement împotriva regimului comunist. Nuanțele din discursul lui m-au descumpănit. Poate faptul că a jucat în filme multe roluri de comunist și neocomunist (mai ales milițian, securist, parlamentar) l-a influențat atît de mult încît a devenit mai nostalgic decît simțea inițial.

N-am auzit o vorbă despre Revoluția din Decembrie 1989, ci doar despre revoluții în general! Am auzit însă mărturii ale unor participanți la revolta de la Brașov din 1987, ceea ce înclină mult balanța către capitolul 2 al documentarului – “Nu era mai bine înainte”.

Filmul este un excelent material documentar pentru predarea istoriei în școlile noastre, mai ales că educația, așa cum era ea înainte, este disecată de cîteva mărturii ale celor intervievați. Iar dacă ați trăit atunci, tot trebuie să mergeți să vedeți filmul, pentru a vă întări (sau slăbi, depinde de ce parte a baricadei sunteți) ideile despre regimul dictatorial!

Următoarele proiecții ale filmului sunt în datele: 28, 29 și 30 ianuarie; 1, 2 și 9 februarie. Detalii și bilete la Eventbook.

Cyberculture.ro este partener al documentarului “Nostalgia dictaturii”.

Abonează-te
Anunță-mă cînd apar
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments