CARTE (+AUDIO) “Necunoscuta din congelator” de Rodica Ojog-Brașoveanu


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Mereu am fost fascinat de viața Rodicăi Ojog-Brașoveanu: a intrat la Drept, a fost dată afară pe motive politice, a lucrat în producție, a revenit la Drept și soțul ei a îndemnat-o să scrie literatură. Ne-a lăsat peste 30 de creații, romane polițiste, unul SF, scenarii de film și TV, povestiri, cărți istorice etc.

Zilele trecute, căutam pe Youtube apariții de-ale ei. Într-una dintre ele, prezentatorul i-a spus o frază integral în argou și ea a explicat în limba literară, fără ezitare, ce înseamnă. A adăugat că știe argou, pentru că fiecare roman de-ale ei are cel puțin un personaj care vorbește argou. Avînd în vedere că dna Ojog-Brașoveanu era o ferventă clientă a cîrciumilor și viața de noapte nu-i era străină, putem spune că făcea documentare pe teren.

Asta e o chestie la romanele ei: ele nu sunt pe rețetă, dar le recunoști stilul. Fie că e vorba de cărți cu Melania Lupu, cu Minerva Tutovan sau cu alți polițiști sau detectivi, povestea va fi mereu plină de:

  • o mulțime de personaje;
  • dintre care unul vorbește în argou (q.e.d. mai sus);
  • scene în decoruri din București sau alte orașe, pe care le vei recunoaște;
  • încîlceli, grade de rudenie ascunse, caractere perfide…

Și așa mai departe.

“Necunoscuta din congelator” pornește de la simpla situație în care diverse personaje primesc prin poștă sau direct la ușă pachete cu părți din corpul unei femei. De data asta, Dinu Mănescu (zis “Milord”) are sarcina de a investiga crima. De la Mănescu și Harald Bălăcescu (diplomat), se ajunge la cel puțin 15 personaje principale și vreo 30 secundare.

Așa că mi-am zis că e rost de luat notițe în timp ce citeam cartea autoarei românce. Am completat vreo 5 pagini de carnețel, cu săgeți, explicații, puncte-puncte și semne de exclamare.

Împreună cu Panait căzuse de acord că era cel mai sucit dosar la care participaseră, original de la prima până la ultima pagină. Dinu, care la început intuise mult material parazitar, un stufăriș de fapte, implicați și implicații, fără relație vitală cu cazul în sine, părea în continuare surprins de mulțimea personajelor.

Pînă cu vreo 30 de pagini înainte de final, ți se va părea că nu ai aflat nimic important. Apoi, asemeni romanelor “mistery” ale Agathei Christie, ți se va explica totul…

Așa cum a spus și în acea apariție TV, Rodica Ojog-Brașoveanu voia tot timpul să fie în pas cu vremurile, să nu se spună despre cărțile ei că au iz de secolul trecut. Această scriitoare româncă ce prefera mașina de scris calculatorului și care bea coniac și fuma în timp ce scria nu ți se va părea vetustă în acest roman care evocă atmosfera și bișnițăriile începutului de ani 2000.

Am adorat descrierile bogate în detalii și monologurile unor personaje care intră în tiparele acelor vremuri:

Singura încăpere din casa Drăgușin mobilată modern, cu lucruri noi, cumpărate de el însuși de la magazin, era dormitorul. Îndrăgostit pătimaş de antichităţi şi client fervent al consignaţiilor de profil, percepând cu emoţie sinceră orice reverberaţii ale trecutului îndepărtat şi rostogolind cu voluptate ca uric, hrisov, letopiseţ, pergament sau hatişveriş (exista unul în arhiva familiei emis de sultanul Mustafa al n-lea), avea totuşi această ciudăţenie pe care o formulase nevesti-sii în termeni limpezi şi retorici, conform stilului: 
-Proslăvesc trecutul neamului nostru de martiri şi viteji, dar dormitorul e o chestiune prea personală, prea intimă ca să suporte martori chiar şi repauzaţi. Mi-e greu să mă abandonez lui Morfeu într-un pat în care ştiu că au dormit şi au făcut dragoste o sumă de personaje, domiciliaţi în prezent la Bellu. Iubesc trecutul, dar nu strigoii. 

Și am admirat caracterele zugrăvite în nuanțe, ba chiar însușirile comic-paranormale ale unora dintre ele:

Mama lui Răzvan avusese la vremea ei un sistem special de a detecta alimentele care nu-i priiseră. Pur şi simplu, recapitula felurile servite la ospăţ căci mânca mult şi din şapte feluri şi, când ajungea la alimentul cu pricina, se simţea cuprinsă de o imensă greaţă… 

Pe alt segment de existenţă, Răzvan avea şi el un detector mai ieşit din comun. În orice stare de spirit s-ar fi aflat, dacă, gândindu-se la un individ sau altul, simţea o stare nemotivată de disconfort şi inima începea să-i bată, în mod cert persoana avea să-i pricinuiască, foarte curând, uneori chestiune doar de ore, necazuri mari. 

Nu o știți pe Rodica Ojog-Brașoveanu?
Ar fi timpul să recuperați acest handicap! Veți descoperi o adevărată comoară a literaturii policier românești.

O știți dar n-ați citit acest roman?
Fiți pregătiți pentru cîteva sute de pagini de încîlceli scrise inteligent, cu un suspans construit ascendent, ca o plimbare pe un deal din Dobrogea.

“Necunoscuta din congelator” de Rodica Ojog-Brașoveanu, ed. IV, 2018, Nemira, 424 pp.

CUMPĂRAȚI CARTEA DE LA:


Abonează-te
Anunță-mă cînd apar
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments