(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)
Această a 4-a carte despre coronavirus pe care am găsit-o se adresează celor care vor să afle cum se simt semenii lor în această perioadă critică. Volumul coordonat de Petre Crăciun a fost realizat și tipărit în timp record. Cartea conține gînduri, mărturii, fragmente de jurnal și bucăți de literatură sau lirică de la 35 de autori. Aceștia locuiesc în România, Republica Moldova sau în străinătate și au diverse profesii și preocupări.
Este un mozaic colorat de impresii, cugetări, analize, speranțe și romanțări ale pandemiei provocate de Covid-19. Volumul începe cu mărtura lui Bogdan Aron, un cunoscut de-ai mei, care a descoperit că e infectat după o călătorie la Londra și a stat internat în spital. Textul lui a fost bine ales să fie primul din serie, pentru că vine cu o poveste reală, cu o cronologie a constatărilor, tratamentului și modului în care Bogdan a comunicat cu autoritățile și medicii.
Deși el n-a fost tratat chiar excelent în această perioadă, Bogdan rămîne diplomat și nu critică deloc dur autoritățile, ba chiar se declară mulțumit de serviciile medicale care i s-au oferit. Asta nu-l împiedică însă să facă unele sugestii:
În jur de ora 6 a sunat telefonul: „Bună dimineaţa, de la SMURD suntem. La ce bloc staţi?” I-am explicat domnului cum să ajungă la adresă şi am convenit că pot coborî eu. Mi s-a părut ciudat, dar am preferat să se întâmple aşa în locul experienţei de a fi purtat pe scări cu izoleta. În ambulanţă a început iar interogatoriul. Am crezut că e pentru un scop medical, dar părea că e mai degrabă pentru curiozitatea celor prezenţi. Am fost transportat în izoletă până la Spitalul „Victor Babeş”. Acolo, în parcare, am fost invitat să cobor. Din păcate, ambulanţa oprise greşit, un pic mai departe de pavilionul în care trebuia să ajung, aşa că am mers pe jos distanţa rămasă. Deşi medicii nu ştiau că urma să vin, m-au preluat repede, am trecut printr-un scurt consult, apoi am urcat într-o cameră în care aveam să stau singur până la confirmarea rezultatului. Am rămas plăcut impresionat de spital. Condiţiile erau bune şi asta a reprezentat pentru mine un sprijin psihologic important. Sper ca autorităţile să înţeleagă într-un final că a avea condiţii bune în spital contează mult pentru însănătoşirea pacienţilor. Oamenii se vindecă nu doar prin tratamentul cu pastile, ci prin asigurarea unor condiţii umane, prin sprijin psihologic şi prin empatie.
— Bogdan Aron
Cartea este fascinantă tocmai prin varietatea opiniilor. Unii autori povestesc cum își petrece zilele de izolare, alții evocă discuții cu prietenii sau rudele plecate la muncă în diaspora, scriitorii spun cum s-au adaptat la noul stil de muncă, părinții amintesc provocările la care sunt supuși de copiii lor.
Am învăţat răbdarea de la o pisică. Printre mâţele care s-au perindat prin curtea noastră, este una pe care am botezat-o „Fundiţă”. Dintre toate pisicile, aceasta este cea mai bună vânătoare. Primul şoricel l-a prins când nu avea nici trei luni. Mama ei, Avrămuţa, l-a adus pentru cei cinci pui şi ne-a înşelat vigilența, reuşind să îl aducă în casă. Noi am rămas sideraţi când am văzut şoricelul în sufragerie. Singura care a avut prezenţă de spirit a fost ea. Cel mai tare mă impresionează răbdarea cu care îşi pândeşte prada. Este în stare să stea nemişcată ore întregi, poate chiar şi o zi, pentru a prinde momentul când şoricelul iese de unde este ascuns. Iar Fundiţă loveşte atunci decisiv.
Răbdarea ei mi-a fost un bun profesor. Iar acum, când exersăm statul în casă, îmi foloseşte şi mai mult.
— Petre Crăciun
Singurul text care nu mi se pare că se încadrează în logica acestui volum este cel al preotului Bogdan-Costin Georgescu. Cuvintele lui sunt lipsite de empatie și se simte chiar o pizmă împotriva celor care n-au fost la referendumul „pentru familia tradițională” și care se plîng că se investesc prea mulți bani în Catedrala Mîntuirii Neamului și puțini în spitale.
Per total, impresia este una bună și la ea contribuie autorii creativi, de exemplu cei care îndrăznesc chiar să aștearnă gîndurile lor sub formă de poezie:
Cine azi nu poartă mască,
poate n-ajunge să pască
şi nici să mănânce pască –
se zbiceşte ca o iască,
dacă nu mai poartă-o mască…
Poartă mască!
Apoi… las’ că
apucăm şi zile bune
măşti pe faţă nu vom pune:
le vom scoate toate-toate
de pe feţe luminate
de după captivitate…
Captiv nu-n străinătate,
captiv în singurătate –
stai acasă zăvorât,
stai acasă mohorât
şi gândeşti cum n-ai gândit
nici la viaţă,
nici la moarte,
doar… ce măşti o să se poarte
după ce ieşim din toate.
— Iulian Filip
Iată un fragment audio din carte, în lectura mea:
„coronaJURNAL. gânduri din izolare” de Petre Crăciun (coord.), 2020, Editura Zorio, 236 pp.
Este a 4-a carte despre coronavirus pe care am pus mîna, dintr-o serie de 5:
- “Virusel-Coronel și aventurile lui pe Pământul-cel-Albastru-și-Frumos” de Adriana Nicoleta Zamfir
- “Coronavirus pe înțelesul copiilor” de Jenner, Wilson, Roberts
- “Coronavirus. Inamicul nevăzut. Povești din Wuhan 2020”
Despre a 5-a, un e-book apărut la Nemira, voi scrie în curînd.
CUMPĂRAȚI CARTEA DE LA: