DOCUMENTAR “Acasă” (Radu Ciorniciuc, Lina Vdovîi) ✭✭✭✭✩


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Documentarul începe cu secvențe parcă desprinse dintr-o amintire a lui Ion Creangă: cîțiva copii străbat un lac, într-o barcă improvizată. Sunt veseli, se hîrjonesc, prind pește cu undițe improvizate, aleargă după lebede. O imagine idilică, ce te face optimist.

Pe măsură ce camera îi urmărește, aflăm contextul. Este vorba despre o familie numeroasă, formată din doi părinți și copiii lor, care locuiesc într-un adăpost improvizat din Delta Văcărești. În jurul lor, o altă mulțime de viețuitoare: porci, găini, porumbei, cîini, pisici etc. Este o mișcare constantă, sunt zgomote de tot felul, frînturi de conversație, plînsete de copil, înjurături…

Familia Enache, stăpîna Deltei Văcărești

Aflăm că oamenii aceștia trăiesc de foarte mulți ani acolo. Viața lor se desfășoară acum firesc și este presărată de vizite ale poliției sau ale unor reprezentanți de la protecția copilului, dar și de apariții intempestive ale unor “urbani”, pe jos sau cu bicicleta, care vor să descopere delta din mijlocul Bucureștiului.

Documentarul “Acasă” urmărește traiul acestor oameni liberi, timp de cîțiva ani. Nu există comentariu peste imagini, nu li se pun întrebări, filmul nu are muzică pe fundal. Este o producție cît de obiectivă poate să fie, care-ți înfățișează un tablou, timp de mai multe anotimpuri și te lasă pe tine să tragi concluziile.

Familia trăiește din ce apucă: copiii prind pește, mănîncă o parte și cu alții merg în oraș să-i vîndă pe la blocuri, la oameni care sunt oarecum “abonați” la acest produs; sau culeg PET-uri și alte deșeuri din oraș și le valorifică pe ceva bani la centre specializate. Copiii nu sunt la grădiniță sau la școală și mama este cea care duce greul casei. Tatăl are diverse afecțiuni și preferă să stea întins, să fumeze,csă bea și să le țină morală celorlalți.

Documentarul îi urmărește pe membrii familiei Enache din deltă și după ce aceștia se mută în oraș, într-un apartament pe care însă nu sunt în stare să-l întrețină. Urmează mutarea într-o locuință socială, plecarea de acasă a fiului cel mare și angajarea lui la o asociație, înscrierea unora dintre copii la școală.

Viața cu ritmuri paralele

Obiectivul camerei vede de la distanță mirarea copiilor cînd iau contact cu orașul, comunicarea cu semenii, surprinderea în fața noutății. Mi-a rămas în minte scena în care doi dintre copii se apropie cu teamă de mașina de spălat în funcțiune și privesc fascinați cum se învîrt rufele în cuvă. De asemenea, școala este un lucru total nou pentru ei, dar se vede că-și dau silința să învețe.

Pe de altă parte, se nasc conflicte tot mai dese între tată și băiatul cel mare. Acesta din urmă îi reproșează celuilalt că nu s-a implicat în creșterea lor și nu s-a străduit să le ofere condiții mai bune copiilor. Tatăl își apără stilul de viață și nu cedează în fața fiului.

Figura tatălui este preluată apoi de băiatul cel mare, cînd fratele mai mic îl vizitează și, cu lacrimi în ochi, îi mărturisește că nu mai poate trăi cu tatăl lui în locuința socială.

Secvențe care mi-au rămas în minte:

  • Ca și cum ar vrea să spună că s-a săturat de acea viață improvizată, fiul strigă tare că nu mai vrea să pescuiască în deltă, pentru că face asta de la cinci ani;
  • De Crăciun, familia Enache primește haine, jucării și cărți. Tatăl pune pe foc o carte, spunînd că n-au copiii nevoie de așa ceva;
  • Ritmul vieții în baraca din deltă este asemănător cu cel al oamenilor din oraș: de Crăciun, toată familia aleargă după porc, pentru a-l pregăti de tăiere;
  • După ce se mută în oraș, apucăturile sunt aceleași: de exemplu copiii prind porumbei în fața Ateneului, dar le dau drumul, sub privirile trecătorilor;
  • După ce prind cîțiva pești în lacul din parc, sunt prinși de poliție și unul dintre băieți este agresat de polițiști, în timp ce fratele său filmează scena cu telefonul.

Dincolo de precaritatea în care au trăit cei din familia Enache, documentarul transmite un mesaj optimist, legat de supraviețuire și unitatea familiei. Filmul se termină cu imaginea fratelui cel mare, care-și mîngîie copilul ținut cu grijă în brațe de iubita lui.

Vă îndemn să vedeți “Acasă” la HBO Go și în cinematografele la care va mai rula. Dacă aveți timp, citiți și despre cartea care însoțește documentarea pentru acest film.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.