(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
După Revoluție, trebuia să fac ceva potrivit vîrstei mele, pentru a-mi arăta solidaritatea cu luptătorii, nu-i așa? Cel mai la îndemînă mi s-a părut să mîzgălesc moaca mult iubitului și stimatei, în cărțile din bibliotecă. Nu duceam lipsă de portretul lui în manuale, cărți de povești, în cartea de bucate și în Mersul Trenurilor.
Am regăsit de curînd cele două volume din Povestiri istorice. Într-unul dintre ele, li se povestea pionierilor cîte realizări are la activ PCR-ul cu cine l-a făcut pe el. Totul ilustrat cu Ceașcă în postura de ctitor, agricultor, inginer ș.a.m.d.
Un simplu pix și puțină imaginație m-au făcut să simt că s-a schimbat ceva atunci. Aveam 13 ani, nu știam încotro o apucăm și am cedat primului impuls. Alții au rupt pagini, au ars cărți… Iliescu a omorît oameni. Fiecare a luptat cu propriile mijloace.
[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]Nostalgicii își pot comanda și acum Povestiri istorice. Dar ce farmec mai au paginile cu hîrtie de calitate? Ehei, unde e hîrtia de la Letea, cu bucăți de lemn în ea?
Da, da, îmi aduc bine-aminte acum că am și eu cartea aceasta.
De fapt, nu am mai văzut-o de foarte mult timp, dar sigur a fost la un moment dat prin biblioteca mea și am citit-o undeva prin generală, când citeam practic tot ce îmi cădea în mână.
Ne ”donase” un prieten de-al părinilor mei mai multe cărți, toate făcând apologie comunismului și mai sus-numitului tovarăș.
Ce aveam eu atunci prin casă devorasem deja, așa că nu m-am dat în lături să citesc poezii, povestiri, istorisiri chiar dacă ridicau în slăvi comunismul. Cu toate că nu prea înțelegeam eu mai deloc toată acea fervoare în adorarea Tovarășului, nu îmi pare rău că am avut și o astfel de lectură. Acum pot fi mai fermă pe poziția mea, împotriva ideei, produsului și efectelor comunismului decât dacă nu aș fi luat contact de niciun fel cu acea mică porțiune din „cultura comunismului”.
Ai dreptate, trebuie să te informezi despre comunism, este vital pentru a-ți susține poziția. O mică observație: „ideii”, nu „ideei” (se face așa: idee, idei, ideii).
Îmi pare rău pentru greșeală.
Povestiri istorice erau, parca, in 3 volume. Mie cel mai mult mi-a plăcut volumul 1, avea povestiri cu iz de mit, de legendă. Al doilea l-am găsit de curînd într-un anticariat şi l-am cumpărat – e într-o stare destul de proastă, dar, deh…
Şi parcă doar într-al treilea erau Ceauşeştii. Haideţi să facem puţină anamneză colectivă – erau două sau trei volume?
În altă ordine de idei, parcă în mersul trenurilor nu era Ceaşescu?!
Da, erau trei volume, cu povești ordonate cronologic, de aia Ceașcă era în al 3-lea volum. Treaba cu Mersul trenurilor era doar o figură de stil, menită să accentueze faptul că Ceașcă ne domina iconografic și nu numai.
Da, povestea noastră începând cu Burebista…
Ce falnici era eroii aceia în imagini!
Mie una mi se fac un dor ciudat să le mai răsfoiesc.
Nu chiar falnici, ci doar excesiv mitizați. Degeaba Burebista, dacă n-au lăsat nimic scris. Măcar din limba română să rămînă ceva pe net.
Mitul lui Burebista a fost destrămat anul trecut la admitere la FJSC.
În imaginația mea de copil, așa îmi părea :)
Știu, și în a mea. Noroc cu educația de după…
FB-ul m-a deformat; simt nevoia unui buton de LIKE sub fiecare comentariu. As fi dat like la comentariul de mai sus, ala cu educatia de dupa.
(asta asa, pentru „optimizarea” blogului).