NEMIRA George RR Martin – Urzeala tronurilor (Cîntec de gheață și foc) 15


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

La prima ediție a Clubului de lectură NEMIRA, cartea vedetă a fost chiar aceasta. Am fost uimit de fanii lui George R.R. Martin: cunoșteau în detaliu componența caselor regale, locurile, situațiile, simbolurile. Pe de altă parte, m-a surprins că mulți dintre ei combinau în minte cartea cu filmul serial produs de HBO și pe gură ieșeau afirmații ușor contradictorii…

Am încercat un mic experiment: am început să citesc cartea și am început să văd filmul. Nu-l mai văzusem. Am citit 3-4 capitole și am văzut un episod. Apoi am citit alte cîteva capitole și am văzut un nou episod. Diferențele sunt fine, dar în unele privințe foarte importante:

  • este mult mai bogată în detalii închipuirea decorurilor, a costumelor, a chipurilor, cînd citești cartea; filmul îți înfățișează brutal imagini pe care tu nu le gîndiseși așa – ori ești dezamăgit, ori exaltat.
  • frămîntările personajelor sunt expuse pe o pagină, două sau trei; în serial, ele sunt expediate printr-o grimasă, o replică asociată unui gest sau pur și simplu sunt disipate pe parcursul mai multor episoade.
  • există scene de sex în carte, dar filmul le accentuează, le lungește, pînă la limita unui film soft porn; bănuiesc că presiunea comercială dictează nuditatea de mult ori inutilă din punct de vedere narativ și abundența de scene erotice din serial.
  • există unele neconcordanțe la nivelul datelor între carte și film; unele personaje au mai mulți ani în film decît în carte, altele cresc brusc într-un an în film cît alții în trei în carte ș.a.m.d.

Este o carte greu de citit, de ce să vă mint… Sau poate așa a fost pentru mine, din cauza lipsei mele de lecturi dark fantasy.

Este fascinantă perspectiva narațiunii: fiecare capitol este văzut prin ochii unui personaj, capitolele poartă numele personajelor.

În timp ce am citit volumul lui Martin, am căutat cronici ale criticilor și ale cititorilor. Așa am aflat că autorul american are reputația că-și omoară personajele fără scupule. Hoarde de cititori își exprimă tristețea și chiar dezaprobarea față de aceste practici ale lui Martin. Ce dovadă mai clară doriți a faptului că personajele sunt atît de bine construite încît nu-i mai aparțin nici autorului, din moment ce cititorii le revendică?

O altă serie de critici se referă la lipsa detaliilor din viața de zi cu zi: ce mănîncă personajele, ce beau, cum dorm, cum își spală rufele… Deși nu este o carte monografică, Urzeala tronurilor poate constitui o frescă a unei societăți imemoriale (ce amintește însă extrem de frapant de perioada Războiului Rozelor, chiar și numele caselor rivale – Lannister și Stark – aducînd aminte de cele din realitate – Lancaster și York). Cît despre detalii din viața zilnică, înainte să văd episodul respectiv, am salivat cu gîndul la șunca bine prăjită pe care a cerut-o Tyrion la micul dejun sau la vinul băut din burduf sau din corn, după cîteva ore de mărșăluit prin pădure.

Urzeala tronurilor este o carte despre care nu se mai poate spune nimic, pentru că s-a scris deja mult despre ea, sau despre care se pot spune multe, pentru că ea constituie un univers zămislit în detalii microscopice. Este un volum care necesită concentrare, consultarea hărții de la început și a anexelor, poate chiar un carnețel de notițe alături.

Este o carte fenomen, care va intra în manualele de literatură din școlile de profil serioase. Credeți-mă pe cuvînt.

George RR Martin – Urzeala tronurilor

Anul apariției la Nemira: 2011

Traducerea: Silviu Genescu

Colecția: Nautilus SF, George RR Martin

ISBN: 978-606-579-211-1

Nr. de pagini: 944

Cumpără cartea de la:


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

15 gânduri despre “NEMIRA George RR Martin – Urzeala tronurilor (Cîntec de gheață și foc)

  • Balaban Cristina

    Mi-ar placea sa primesc un biletel de mine, din viitor, sa zicem peste 15 ani. Ce ar contine acel biletel? In primul rand sa ma anunte ca sunt sanatoasa (nimic nu e mai important decat sanatatea) si apoi sa imi spuna ca voi avea posibilitatea sa calatoresc in toata lumea, sau macar sa vad o mica parte din ea. Sunt atatea frumuseti pe care mi-as dori sa le vad, incat nu cred ca mi-ar ajunge o viata intreaga. Si era sa uit: vestea ca voi avea o biblioteca imensa nu mi-ar displacea deloc. Cam atat! :)

  • Mona Cardas

    Eu mi-as dori sa primesc un corb cu un biletel legat de piciorus (ca in Harry Potter), de oriunde, de la un prieten, care sa-mi spuna ca am si eu un prieten. Pana atunci, prieteni imi vor fi doar cartile. Va sarut!

  • Catalin C

    As vrea sa vina la geamul meu un corb care sa-mi aduca un biletel din partea doamnei decan de la FJSC, pe care sa fie scrisa nota obtinuta de mine la licenta.

  • Madalina

    Mi-as dori sa vina cu ravas corbul acela de care imi povestea tataie cand eram mica. Bunicu’ n-a avut carti din care sa invete povestile, dar a avut nepoti care ii cereau mereu ceva mai palpitant si mai grozav. A trebuit sa inventeze. Dragonii de care mi-a povestit el prindeau viata si scoteau flacari, chiar si atunci cand ii mima cu mainile in lumina.

    As vrea sa vina corbul in mod simbolic, cu un ravas care sa-mi arate ca dragonii lu’ bunicul’ inca mai traiesc.

  • Nykolle

    Daca as avea ocazia sa primesc un corb asemanator celui din poveste,care sa imi aduca un bilet cu o veste,ar fi probabil mult prea dificil sa spun in ce as vrea sa conste acea veste,Sunt atatea vesti bune pe care mi-as dori sa le primesc iar astazi trebuie sa aleg doar una! :)
    Mi-as dori ca in bilet sa scrie ”Astazi ti se va indeplini orice dorinta!”.Ar fi atat de simplu,nu?Pentru ca primind sansa de a imi indeplini orice dorinta,pot spera la tot ce nu am avut curaj sa sper vreodata.Si va trebui doar sa imi doresc si sa ma gandesc o secunda la asta,apoi fara nici un alt efort,voi primi tot ce imi doresc!Si mi-as dori atat de multe lucruri,sau poate nu multe, ci doar putine si foarte importante.Nu ar avea rost sa le enumar,risc sa plictisesc.
    Pe de alta parte,mi-as mai dori la fel de mult ca acel bilet sa imi spuna ”Eu voi fi astazi,poarta ta catre trecut”.As pasi fara indoiala prin aceasta poarta.Cand trecutul meu e atat de departe,eu as veni atat de aproape de el.Si as schimba lucuri pe care in mod normal,nu le mai pot schimba.As f un om mai bun,mi-as pretui mai mult radacinile si pe cei ce m-au facut cine sunt,as profita mai mult de orele simple petrecute acasa alaturi de cei care astazi sunt in urma mea,nu as mai fugi de sentimente si nici de riscuri,mi-as asuma orice greseala,nu as mai plange din orice esec ci as invata din el,mi-as folosi mai intelept timpul.
    Poarta mea catre trecut,un simplu bilet,mi-ar oferi ocazia sa imi schimb cursul vietii.Adevarul e insa ca nu l-as schimba ci doar as aduce unele modificari.O simpla veste ce ma duce spre un amplu trecut,situatie imposibila, bineinteles.

  • Andrita

    Ma chinui sa imi dezlipesc ochii, insa lumina puternica se arunca asupra mea ca o leoaica cu puii flamanzi. Bajbai semiorbeste si vad pe sub pleoape cifrele stilizate de pe ecranul telefonului: e ora sase. Am dormit prea putin…
    Tic-tic-tic!
    Tresar un pic atunci cand imi dau seama ca, intr-adevar, am fost trezita de un ciocanit in geam. Mereu am presupus ca geamul meu, aflat la doua etaje deasupra pamantului, este inaccesibil. Na, se pare ca m-am inselat! Ciocanitul se repeta insistent, insa printre ochii mijiti, deja raniti de lumina, nu pot vedea mare lucru. Ezit o secunda, apoi ma ridic brusc si simt cum incep sa ametesc. Mereu e bine sa te ridici brusc, ca si cum dezlipesti un plasture. Dureaza doar cateva secunde pentru ca peretii sa se opreasca din invartit; cam tot atat cat imi ia sa ma adaptez la lumina.
    Tic-tic-tic!
    Taraboiul ii apartine unei pasari mari si neagre care isi umple timpul ascutindu-si ciocul in geamul meu. Nu sunt mare ornitofil iar ciorile m-au speriat mereu. Si pasarea asta e ciudata si contrasteaza cu ziua luminoasa din jurul ei. O privesc o vreme prin sticla geamului si aproape ca-mi tin respiratia. Mi se pare ca cioara blestemata imi intoarce privirea, ba chiar ca are o oarecare aroganta in felul in care se uita la mine. Parca ma cunoaste de undeva. Parca m-a asteptat la o intalnire la care eu am uitat sa apar.
    Tic-tic-tic!
    Deschid geamul, desi nu-mi dau seama daca o fac din curiozitate sau doar pentru a scapa de zgomot. Cioara intra de parca asta ar fi facut toata viata si se aseaza linistita pe tablia patului. Vad clar ca are ceva prins de un picior, dar nu imi pot da seama ce e. Pe jumatate muta de frica incerc sa ma indepartez de geamul larg deschis, prin care lumina insuportabila intra ca o viitura. Cioara isi lipeste ochii de ai mei si mi-e clar imediat ca nu o sa plec nicaieri. Trag aer in piep – o data, de doua ori, pana cand simt din nou ca picioarele imi apartin – si ma decid ca panica e cea mai buna solutie. Incep sa tip si sa dau din maini, iar pasarea o zbugheste de pe tablia patului intr-un perete, ricoseaza in oglinda si apoi iese, in sfarsit, pe geam. Nu se mai opreste nici sa-mi arunce privirea aia dispretuitoare pe care mi-o imaginam, ci zboara spre orizont, lopatand aerul cu aripile ei mari. Eu raman in urma si o privesc in timp ce inchid geamul. Parca imi pare rau ca am alungat-o… Ma pregatesc sa ma bag inapoi in pat, cand observ ceva pe perna mea. Este un bilet facut sul si bagat intr-un tub din piele dura, nu mai mare decat falanga degetului cel mai mic de la o mana. Desfac biletul cu o oarecare stangacie si, pe masura ce descifrez mesajul scris cu o caligrafie impecabila, curiozitatea mi se transforma in surpriza si imi simt inima in gat. Mi se strange stomacul si ma trece o senzatie familiara de urinare. Simt cum mi se inmoaie genunchii si tavanul se departeaza intr-o spirala fara sfarsit. Biletul imi aluneca printre degete si ma intorc spre usa dintr-o singura miscare. Am timp doar sa-mi trec o data mana prin parul valvoi inainte ca el sa imi prinda palma in a sa si sa-mi repete cuvant cu cuvant mesajul biletelului:
    “Vrei sa fii sotia mea?”

  • Marian

    Hmm, eu mi-as dori ca acel corb sa-mi aduca vestea ca Dumnezeu exista, ca nu suntem singuri si ca dupa moarte.. mai urmeaza ceva. Totusi, trebuie sa ne gandim si la personajele lui Martin, nu pot sa dispara chiar asa!

  • Ada Matache

    În urmă cu ceva timp am întâlnit un om frumos. A murit. Hmm….ciudat, cred că este pentru prima dată când asociez dispariția lui cu moartea. Mereu m-am gândit că a plecat, fără să-și ia rămas bun, într-o călătorie lungă și îmi place să cred că îmi trimite scrisori periodic, dar dintr-un motiv sau altul ele nu ajung niciodată la mine. Așa că vestea adusă de corb îmi doresc să fie de la el, un bilețel pe care să scrie simplu ”Not today!”. Cu siguranță corbul nu va da greși, cumva scrisoarea, în sfârșit, va ajunge la mine.

  • Culina

    Știți ce mi-aș dori? Să îmi revăd din nou părinți împreună ca pe vremurile bune. Să stăm împreuna, noi și cu bunicii și să împodobim bradul. Să nu mai fie ură între noi și să ne putem să ne iertăm și să ne spunem că ne pare rău. Ăsta este lucrul cel mai important, sufletește vorbind, pe care mi l-aș dori. Sau cel puțin este un lucru de care ar depinde corbul. Cred că pentru alte chestii, de exemplu, cariera sau dragoste (la fel de importante de altfel) ți le faci cu mâna ta. Dar! Unde nu poți interveni tu, il rogi pe corb să te trimită undeva, în visare… pentru că de realitate te temi, mă rog, mă tem.
    Și să nu uit. Mi-am facut mail special să vă las comentariu aici să nu fiu identificată de ai mei părinți și să vadă vreodată mesajul. :)

  • Andra

    De mica mi-am dorit ca lumea povestilor, a basmelor si a fanteziei sa fie adevarata. Intotdeaua am avut nevoie sa cred ca exista o astfel de lume, unde personajele mele favorite traiesc. Am crescut cu impresia ca eu am avut ghinionul sa ma nasc intr-o lume banala, unde magia nu exista.
    Asa ca, daca ar fi posibil, mi-ar placea sa primesc o veste din aceasta lume. Sa vina un corb cu un ravas care sa-mi zica ca am avut dreptate. Sa-mi zica ca personajele mele preferate exista; mai mult, corbul sa fie trimis de unul dintre acestea, de Tyrion Lannister sau Daenerys Targaryen. Sa aflu, astfel, ca ei exista intr-un alt univers si ca nu reprezinta doar imaginatia unor genii.

  • Allina00

    Mi-as dori sa ma aflu intr-o casa superba pe malul unui lac. Sa am o familie frumoasa cu care in fiecare dimineata sa iau micul dejun la umbra unor copaci imensi, iar in fata noastra sa fie o gradina cu tot felul de flori. In acel moment sa ma simt implinita, fericita. As vrea sa fiu intrerupta intr-un astfel de moment, de corbul trimis de catre “Oricine” care sa-mi spuna ca nu-mi voi pierde niciodata familia, ca vom fi impreuna mereu, ca suntem NEMURITORI…ca de acum incolo nu vom mai avea parte de cea mai dureroasa suferinta, aceea de a ne pierde semenii, de a vedea cum se sting persoanele la care tinem cel mai mult. As vrea sa scapam de aceasta durere suprema.

  • sandy

    Hmm. De ce trebuie sa primim intotdeauna vesti despre ce s-a intamplat deja? Ca sa pastrez firul de natura fantastica, mi-as dori sa primesc un biletel de la mine cea din viitor de fiecare data cand trebuie sa fac o alegere importanta. Biletelul imi va spune cum as putea sa fac lucrurile mai bine si de ce rau sa ma feresc, incotro sa ma indrept si in cine sa am incredere.

    Daca ar fi sa fiu totusi realista la situatia mea actuala, as dori sa primesc un biletel de la un radio(fie o revista ce cauta DTP-isti) care sa imi spuna ca vrea sa ma angajeze. Am nevoie urgenta de un job si inca nu vreau sa imi schimb cariera.