CARTE O telenovelă socialistă – Doru Pop 2


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Încă de la primele pagini ale cărții O telenovelă socialistă de Doru Pop, am avut senzația de familiaritate. Am amintiri comune cu autorul, mai ales că el este născut în 1970 (la Baia Mare) și eu în 1976 (deh, la Buzău). Partea ciudată este că volumul este o autobiografie fictivă. Probabil că sunt multe detalii veridice, împletite narativ cu scene de ficțiune, dar melanjul este deosebit de captivant.

Sunt nouă capitole (în afară de introducere și epilog), denumite prin luna respectivă a anului 1975, din martie pînă în decembrie, plus un subtitlu care dă o sugestie despre conținutul capitolului. Nouă capitole, nouă luni, asemeni celor necesare fătului să se dezvolte? Pentru că este vorba despre un volum ce povestește evoluția băiatului pînă în adolescență și prima tinerețe, într-o perioadă în care realitatea era maleabilă, în funcție de intensitatea propagandei partidului.

Doru Pop îmbină planul prezentului narativ cu cel al trecutului amintirilor. Acestea sunt amestecate, cartea nu respectă 100% firul cronologic impus de titlurile capitolelor. Lunile din titluri sunt de fapt momentele cînd autorului i s-au declanșat amintirile respective. Astfel, amintirile soldatului sunt amestecate cu momente definitorii din copilărie, viața de elev este mixată cu cea de „colaborator al Securității“, impulsurile sexuale cu dorința de a mînca bine ș.a.m.d. Multe dintre subcapitole sunt denumite cu sintagma „Cum am…“, ca și cum Pop ar vrea să ofere doar mici fotografii ale unei vieți dinamice, marcate de dezamăgiri și de obsesia morții.

Interludiile conțin poantele vulgare și basmele reinterpretate ale finului Rebeleș, un personaj care se pare că are un impact important asupra autorului-personaj, privat de o figură puternică a tatălui. Surprinzător este un capitol în care interludiile sunt mutări și pedepse din jocul „Piticot“, un mare succes ludic al epocii comuniste (și unul dintre primele jocuri înregistrate ca marcă de viitorul faimos lanț de magazine Noriel).

M-am regăsit în vreo 80% dintre amintiri. Cum să nu țin minte serialul „Norii negri“, tăieturile de două-trei minute din filmele cu Chaplin de la TV, pe Adnana din „Toate pînzele sus“, culesul de roșii în „practică“ etc.? Pe de altă parte, mă bucur că m-am dedicat în ultimul timp lecturii cărților despre sau inspirate din comunism, pentru că încep să observ diverse laitmotive:

Fiecare capitol din cartea O telenovelă socialistă de Doru Pop începe cu scurte reflecții asupra vieții, morții și a mediului social, ca și cum autorul ar vrea să ne demonstreze că amintirile narate nu sunt întîmplătoare, ci au un caracter de universalitate și pot fi retrăite chiar și în alte regimuri politice. Capitolul al III-lea încearcă să dea chiar o definiție a amintirilor:

Amintirile nu sunt adevărate, amintirile noastre nu sunt decât impresii false, iluzii bine întemeiate pe ceea ce credem noi despre noi înşine, fantasme și imagini greșit întipărite pe retină și apoi în minte, castele de nisip fabricate din fotografii vechi, întâmplări fără sens, vorbe goale și câteva despărțiri dureroase. Acolo, în creier, amintirile cele mai dureroase iau forme diferite, în funcție de imaginile cu care ne-au surprins evenimentele vieții. Urmele pe care acestea le-au tăiat în sufletele noastre devin de neșters, indiferent de adevărul lor.

Este o carte cu multe frustrări personale. Culmea, ele nu provin din atmosfera sumbră creată de regim, ci din familie, din lipsa unui tată care să fi constituit un model pentru băiat și din decesele survenite în urma unor boli, accidente sau întîmplări stranii. Totul este însă povestit cu umor, autoironie și sarcasm, într-un amestec specific personalității celor care și-au trăit în două luntri – comunism și democrația originală post-decembristă.

Începutul este o scrisoare a naratorului Doru către fiul său, ca și cum cartea ar fi manuscrisul pe care tatăl îl lasă moștenire, spre publicare. Cît despre sfîrșit, nici nu știu dacă este pesimist sau optimist. Moartea Ceaușeștilor devine simbol, un ciclu se închide și începe un nou regim politic în România. Rămîne să descoperiți voi povestea care duce la acest deznodămînt.

Cartea O telenovelă socialistă de Doru Pop a apărut la Editura Cartea românească.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 gânduri despre “CARTE O telenovelă socialistă – Doru Pop