CARTE + AUDIO Confesiunile unui cafegiu – Gheorghe Florescu 1


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Cartea „Confesiunile unui cafegiu“ de Gheorghe Florescu a fost considerată o revelație la momentul apariției. Este vorba despre memoriile unui om care a lucrat zeci de ani în comunism ca gestionar al unui magazin de cafea, după ce a trecut pe la mai multe locuri de muncă din domeniul alimentației. Din această poziție, Florescu a profitat de sistem cît a putut, a primit și a oferit favoruri, a avut o viață îndestulată, a cunoscut o mulțime de oameni importanți – istorici, scriitori, actori, cîntăreți și muzicieni, securiști și membri ai forțelor de apărare a țării.

Volumul este fragmentar. Probabil autorul a pus cap la cap notițe adunate de-a lungul timpului. Nu există o coerență literară, confesiunile sunt mai curînd legate de nume de persoane decît de întîmplări. Partea cea mai consistentă este cea a amintirilor din închisoare, unde a stat trei ani și două luni, pentru acuzația de fraudă și înșelăciune. La un moment dat, textul devine copleșitor din cauza cantității mari de informații disparate și de substantive proprii.

Gheorghe Florescu a făcut o grămadă de compromisuri în perioada comunistă, ca să-i meargă afacerea și m-a surprins citind cartea că nu judecă foarte tare acel sistem de care a profitat. Ba mai mult, își permite și unele nuanțe naționaliste, de admirație față de unii promotori ai comunismului ceaușist și chiar misogine:

Consider că egalitatea între sexe trebuie privită și invers. Afirm sus și tare că băieții sunt discriminați. […] Nevoia de bărbați se face simțită. Numeroase femei pierd sarcini. Multe se îmbolnăvesc, unele de boli incurabile, dar ce contează? Ne îndreptăm „spre comunism în zbor“. Vînzătoarele mele îl au însă pe Mihai, care de dimineața pînă seara le aduce totul la nas. Ele aproape nu mișcă un pai, întrucît curățenia o face coana Leana, soția lui Mihai.”

Sunt memorabile pasajele în care autorul evocă detalii despre „templele sacre“ ale cafelei din Bucureștiul acelor timpuri și reușește să transmită cititorului ceva din pasiunea sa pentru prepararea și vînzarea cafelei. Ba chiar uneori desprindem din carte sfaturi de marketing încă actuale, cum ar fi relația pe care trebuie să o păstrezi cu clientul sau să faci procesul vizibil pentru cumpărători (de aceea prăjirea cafelei se făcea în văzul lumii în magazinul lui).

La fel de interesantă este evocarea comportamentului de consum al unora dintre cei mai celebri scriitori români:

Astfel, în fiecare dimineață, indiferent cît de grea fusese noaptea, Nichita Stănescu își lua porția, 30 g de cafea măcinată și o sticlă de votcă Moskovskaia. Îl serveam direct din mașina de prăjit. Cînd maestrul avea musafiri, revenea uneori, însoțit de diverși colegi. Într-o zi a venit cu Marin Preda care întîmplător trecea pe-acolo, în drum spre cei doi băieți care locuiau pe strada Paleologu. Bineînțeles că atunci puneam de-o cafea „la botul calului“, prăjită și măcinată ad-hoc. Uneori discuția se prelungea […].”

Mi-au plăcut, prin simplitatea și concizia lor, sfaturile pe care Avedis Carabelaian, armeanul de care a preluat afacerea, i le oferă lui Florescu:

1. Să nu cumpăr aur, pentru că toți cei care se ocupă cu asta mai devreme sau mai târziu dau de necazuri cu așa-zișii oameni ai legii.
2. Să nu cumpăr marfă de furat (din aceleași motive).
3. Să nu mă duc de trei ori la aceeași femeie.”

Am citit cu atenție și cu o oarecare emoție paginile în care sunt descrise urmările cutremurului din 4 martie 1977, cînd Florescu a supraviețuit pentru că a închis mai devreme magazinul. Toți cei care locuiseră în blocul respectiv au murit, cu excepția unui gradat din Securitate, fost șef al torturii într-un penitenciar.

În fragmentul audio de mai jos, autorul povestește cum a apărut în România celebrul „nechezol“, combinația dintre cafea și înlocuitori, pe care numai caii o puteau aprecia:

„Confesiunile unui cafegiu“ de Gheorghe Florescu este un mozaic memorialistic ce se poate constitui într-o mărturie istorică. Este o bucată de viață din perioada comunistă a României, din care oricine își poate da seama cum funcționau atunci relațiile interumane și profesionale. Autorul a avut norocul de a cunoaște persoane interesante, iar din aceste interacțiuni au reieșit scene savuroase în volum, pe care le va gusta mai ales cititorul care a trăit măcar cîțiva ani în acea perioadă.

„Confesiunile unui cafegiu“ de Gheorghe Florescu, 2008, Editura Humanitas, 504 pagini.

Puteți cumpăra cartea de la:


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Un gând despre “CARTE + AUDIO Confesiunile unui cafegiu – Gheorghe Florescu

  • Bookish

    Am trait destul de putin in epoca comunista, dar rasnita de cafea de pe coperta cartii mi-o amintesc si eu de la educatoarele de la gradinita. Mama ce bataie era pe ea, o rugam pe doamna sa ne lase sa macinam cu randul. O propunere interesanta acest roman :)