11 ani și ceva de terapie prin blog 2


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Nu știu cum simțiți voi, dar mie încă mi-e drag și poftă să scriu cîte ceva din cînd în cînd, dacă se poate chiar zilnic. Poate din cauză că am tot avut de scris în timpul școlilor și cînd am cochetat cu jurnalismul, dar și pentru că mi se pare că dau ceva din mine cu fiecare Add New Post pe care-l încep. Ofer ceva tuturor din creierașul meu, iar asta îmi produce plăcere. Că e bun sau rău ce scriu, că e de calitate sau mediocru, asta e altă discuție. Dar și acum mă bucur de fiecare comentariu aici, de fiecare Like sau Share pe FB, de fiecare e-mail primit.

De 11 ani, scriu pe acest blog. El a mai existat și în alte forme înainte de 2004, pînă cînd m-am hotărît să-i dau o șansă lui Blogger.com. Apoi mi-am luat domeniul Cyberculture.ro și am importat varianta veche a blogului. În acea perioadă, numărai bloggerii români pe degete și nu părea cine știe ce domeniul ăsta. Nu m-am gîndit la blogging ca la o afacere sau un mod de a-mi cîștiga existența, am scris mereu de plăcere despre lucrurile bănoase cu care mă ocupam. Alți bloggeri au luat-o în serios și treptat au început să trăiască (măcar o parte) din blogging.

Îmi e drag să scriu aici de fiecare dată, pentru că ocupația asta mă ajută să nu uit ce văd, ce citesc și ce ascult și să consemnez lucrurile demne de laudă sau care merită critici. Și tot aici:

De-a lungul timpului:

Azi continuu să scriu despre ce-mi place, ca să am ce citi la bătrînețe și sper mereu că poate voi inspira un om sau doi, voi motiva pe cineva, voi convinge. Scriu despre ce e la modă:

Nu în ultimul rînd, acest blog m-a ajutat să învăț să lucrez mai bine în WordPress, m-a stimulat să înțeleg abrevieri de tipul PHP, CSS, MySQL și alte ciudățenii și mi-a adus mici colaborări din care au ieșit ceva bani. A, și m-a mai ajutat să nu uit limba română, să cîștig o vacanță la munte și una la Istanbul, să fiu blogger oficial la un eveniment sau la altul… Cam asta îmi aduc aminte acum, la 11 ani de cînd am scris „Begin program“.

De azi, blog-ul renunță la apendicele /blog și are o temă grafică nouă, mai responsive, mai curată, mai modernă să zicem. Pasionații pot găsi unele pagini din 2004 încoace la Archive.org.

Sfatul de încheiere este simplu: dacă n-ai un blog, fă-ți! Altfel înnebunești.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 gânduri despre “11 ani și ceva de terapie prin blog