DOCUMENTAR Grass Is Greener (2019), despre discriminare pe baza consumului de marijuana


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)

N-am fumat niciodată Maria-Ioana, ci doar am gustat-o în prăjituri de la Amsterdam.

Marijuana s-a fumat din cele mai vechi timpuri. Dacă planta asta a fost lăsată de cineva pe Terra, înseamnă că are utilitatea ei! Documentarul “Grass Is Greener” explorează modul în care cannabisul i-a ajutat pe artiști să creeze, pe cei cu anumite afecțiuni să mai reducă din dureri, dar și cum marijuana a accentuat discriminarea rasială.

A început cu jazz-ul

În lumea artistică, rădăcinile cannabisului sunt în epoca jazz-ului. Acest nou stil de muzică a apărut în comunitățile afro-americane. A fost un stil de muzică șocant pentru majoritatea albă, deoarece avea un ritm lent, lasciv sau ritmat. Iar aceste beat-uri și tînguieli ale trompetei și saxofonului i-a făcut pe unii politicieni și lideri de opinie albi să propună interzicerea jazz-ului, pe motiv că acesta contribuie la amestecarea raselor, prin dans, de exemplu! Iar ei n-ar fi vrut o națiune de culori mixate, nu-i așa?

Consumul de marijuana a fost baza abuzurilor împotriva negrilor. Pentru că era mai greu să arăți că un stil de muzică are efecte nocive, cîntăreții de jazz au fost vînați pentru că fumau ganja. Astfel s-a ajuns la o prohibiție națională, mai ceva ca aceea impusă alcoolului!

Politicienii și mass-media au contribuit enorm la manipulare: s-a ajuns să se scrie că marijuana duce la nebunie, că incită oamenii la violență și crime, ba chiar că, odată ce ai fumat un cui, rămîi tembel toată viața! Pedepsele pentru consum, posesie și trafic au ajuns de ordinul zecilor de ani de închisoare. Primul raport științific serios, comandat de primarul New York-ului, Fiorello La Guardia, a arătat că marijuana nu are efecte nocive asupra organismului uman, ba chiar are unele beneficii. Evident, raportul nu a fost luat în seamă de guvernul federal…

A continuat cu reggae

Rebelii din Jamaica își cultivau și consumau propriile recolte de cannabis. Era o formă de protest anti-statal, dar și un adjuvant în creația artistică. Acel ritm tărăgant al muzicii reggae a fost un suflu nou în epocă și a fost împrumutat în SUA, alături de obiceiul de a fuma ganja în timp ce asculți această muzică sau creezi.

Dealerii din lumea artistică erau hiper-cunoscuți. De obicei, era cîte unul în fiecare zonă. Harlem, cartierul din Manhattan, își avea dealer-ul său și acesta a fost chiar glorificat în unele cîntece. Dealer-ul era un om respectat și apreciat pentru “marfa” bună pe care o livra.

Tot asta a fost perioada în care, din nou, pedepsele erau disproporționate pentru albi și negri. Practica de a aresta un cetățean american negru imediat ce era prins cu o țigară sau cu o sămînță de cannabis s-a păstrat pînă astăzi, iar SUA nu s-au vindecat pînă acum de segregarea rasială. Tinerii negri erau aruncați direct în închisoare. În schimb, baștanii de pe Wall Street prinși cu mari-mari erau integrați în programe de recuperare, li se acorda o șansă!

Apogeul din hip-hop

Dacă pînă atunci se făceau doar aluzii la magica plantă în muzică, hip-hop-ul a dat cărțile pe față și sunt o groază de piese care vorbesc despre marijuana foarte explicit sau la modul amuzant sau ironic.

Artiștii hip-hop au un trecut îndelungat în consumul și traficul de marijuana. Documentarul intervievează cîțiva dintre cei mai buni artiști din domeniu, precum Snoop Dogg și componenți ai trupelor Run DMC, Cypress Hill etc.

Este de asemenea perioada în care începe să se legalizeze consumul personal în tot mai multe state din SUA. În mod paradoxal, această liberalizare se întîmplă în timp ce mulți cetățeni negri sunt în închisoare, cu condamnări de 5, 10 sau 15 ani!

Pe de altă parte, se legalizează comercializarea ierbii, prin “dispensare”, cafenele și magazine. Din nou, discriminarea continuă: pentru a obține licența, ai nevoie de o groază de bani, resursă de care negrii nu dispun, chiar dacă ei au fost unii dintre cei mai mari consumatori.

Documentarul are accente serioase. Îți vei da seama că nu e doar despre istoria consumului de marijuana, ci și despre moravurile și legile din societatea americană. Cu interlocutori celebri, o grafică modernă și o mulțime de referințe muzicale, “Grass Is Greener” este clar o producție ce merită văzută!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.