BANDĂ DESENATĂ Theft! A History of Music. Tales from the Public Domain


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Vă spuneam că volumul “Theft! A History of Music” a fost lansat la Creative Commons Summit la Lisabona, luna asta. Este o muncă de 2 ani, după ce primul desenator a murit, din cauza unei boli.

Cele 260 de pagini A4 de desene alb-negru și texte sunt o adevărată enciclopedie despre modul în care a apărut copyright-ul în creația artistică și relația dreptului de autor cu muzica.

Subtitlul “Tales from the Public Domain” arată direcția în care autorii James Boyle și Jennifer Jenkins au vrut să meargă. Nu este unica istorie a muzicii, ar fi absurd să credem asta, dar este o versiune amuzantă, creativă și care scoate în evidență cele mai importante momente din evoluția muzicii.

Toată lumea copiază

Chiar de la inventarea muzicii, fiecare creator s-a inspirat de la alții, conștient sau nu. Cele 7 note muzicale din sistemul vestic au fost combinate în toate felurile posibile, dar tot găsești bucăți preluate pe ici-colo și ți se par cunoscute multe acorduri.

Copyright-ul a apărut la partiturile muzicale. Practic, aveai voie să cînți melodia respectivă acasă sau în public, fără să dai vreun ban. De cele mai multe ori însă, ca să o cînți bine, aveai nevoie de note, așa că trebuia să cumperi partitura.

La un moment dat, dreptul de autor a revenit celor care imprimau partiturile. Au fost vreo două momente în istorie cînd o tipografie avea monopolul pe cîțiva ani în țara respectivă la imprimat partituri, deci nicio altă tipografie nu putea face asta!

În epoca modernă, casele de discuri au reținut dreptul de autor și nu i-au plătit pe artiști pe fiecare difuzare. Aceștia, ca și azi, făceau bani din reprezentațiile live și din produsele adiacente cu figura lor. Astăzi, în epoca streaming-ului, acest model se dovedește sustenabil, astfel că, deși oamenii nu mai cumpără muzică la bucată sau pe formate fizice (CD-uri, DVD-uri etc.), ei dau banii pe concerte și pe tricouri, căni și alte produse cu figura artistului.

Desene fixe, impresii animate

Cartea este foarte bine desenată de Ian Akin și Brian Garvey, care au preluat această sarcină după dispariția tragică a lui Keith Aoki. Chiar dacă nu ești familiarizat sau nu-ți place în mod desoebit BD-ul, vei aprecia acest volum.

Vei regăsi aici desene cu artiști celebri, cărora li se atribuie tot felul de texte educative și amuzante: Ray Charles, Robert Johnson, Little Richard, Elvis Presley, Pharell etc. Aceștia vorbesc unii cu alții, se contrazic, îți demonstrează, ba chiar și cîntă!

Apropo de cîntat, există un mini-site companion al cărții, unde vei găsi link-uri către bucățile muzicale pomenite. Astfel vei vedea cum imnul SUA este o preluare a unui cîntec de beție din Anglia și cum Marseilleza nu e total franceză, cum ai crede.

Vei fi uimit de modul în care artiștii s-au inspirat unii de la alții în istorie! Cele trei personaje care-ți sunt ghid în carte tocmai asta vor să-ți arate: nu poți pune lacăt copierii, parodiei, mixului, pentru că el face parte din societate din cele mai vechi timpuri.

Cartea este utilă dacă vrei să înveți într-un mod relaxat despre legile dreptului de autor, licențele Creative Commons și domeniul public. Bună pentru studenți la Drept, jurnaliști, artiști și oameni creativi.

Pe site:
– poți
citi cartea online;
– găsești
cartea în format descărcabil ca PDF;
– și în
format fără texte (deci poți traduce și pune textul tău).
> Dacă peferi o versiune imprimată,
o poți comanda de la Amazon.
> Iar
versiunea pentru Kindle e doar 3 dolari.
Poți folosi cartea sub licență Creative Commons BY-NC-SA 3.0 Unported SUA (
vezi ce înseamnă asta).

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.