CARTE “Asasinatul lui Isus” – Bill O’Reilly, Martin Dugard


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 11 min)

Nu este prima carte despre Isus ca om pe care o citesc. La un moment dat, a început să mă intereseze subiectul. Am parcurs multe articole online și mi s-a părut că “Zealot: The Life and Times of Jesus of Nazareth” de Reza Aslan este o sinteză bună a informațiilor istorice care există despre omul Isus.

“Asasinatul lui Isus. O istorie” de Bill O’Reilly și Martin Dugard vine cu o abordare nouă: autorii îmbină Biblia cu sursele științifice și cronicile istorice.

Mix de informații

Este un demers interesant, dar și plin de capcane. Cu toate că autorii dau o mulțime de note de subsol, granița dintre cele trei tipuri de surse nu este mereu clară. Așa se face că, după un lung intermezzo, în care ni se explică modul în care, de exemplu, Irod Antipa sau Irod cel Mare ajunsese la putere, ne trezim cu un citat biblic.

Pe de altă parte, tonurile informațiilor din cele trei tipuri de surse sunt diferite: dacă în Biblie limbajul este oarecum solemn, îmbogățit cu elemente lingvistice care să dea importanță faptelor și spuselor, textele științifice sau istorice sunt seci, informative, la obiect.

Volumul are un fir narativ cronologic. Însă O’Reilly și Dugard întrerup adesea prezentul narativ pentru a ne da explicații din trecut și chiar ne lasă cîteva indicii despre ce se va întîmpla în viitor. Astfel, cei doi descriu cu amănunte modul în care a fost ucis Iulius Cezar în Senat și care au fost motivele acumulate care au dus la acest act.

Sau, cînd este vorba despre traseele lui Iosif și al Mariei de la Nazaret la Betleem, ni se explică de ce părinții lui Isus au luat-o pe acolo, de ce trebuia să se alături unei caravane, ce îmbunătățiri au adus romanii drumurilor ș.a.m.d.

Cartea “Asasinatul lui Isus” urmărește povestea vieții profetului, de la naștere pînă un pic după moarte, fără să intre în partea cea mai controversată din istoria creștinismului, însăși esența acestei religii: învierea.

Este o lectură plină de informații utile pentru cineva care nu citește cărți istorice în mod regulat. Este posibil să fii apoi tentat să cauți și alte cărți despre viața lui Isus ca om sau despre ascensiunea și decăderea Imperiului Roman. Dacă vei observa anumite conotații subiective date unor episoade din carte, ține cont că, așa cum mărturisesc autorii chiar în prefață, ei sunt romano-catolici educați în școli religioase.

Ca fapt divers, Reza Aslan, autorul cărții despre Isus ca zelot, s-a convertit în tinerețe de la Islam la creștinism, pentru ca apoi să redevină musulman, dar să scrie în continuare despre creștinism, din postura de cercetător.

Timp de trei ani, lisus a fost adorat, dar a fost și subiectul atacurilor și suspiciunilor. În ciuda credinței lor profunde în Iisus și în învățăturile lui, chiar și discipolii lui par uneori să fie mai interesaţi de lupta pentru putere decât de înțelegerea adevăratei naturi a lui lisus și a mesajului său pentru omenire. 

lisus a fost extrem de clar în fața discipolilor că el înseamnă mai mult decât un simplu Hristos pământean. 
Aceștia nu înțeleg. 
Le-a spus de nenumărate ori că este o ființă divină, Fiul lui Dumnezeu. 
Ei nu pot înțelege acel concept. 
Iisus a spus clar că el este Hristosul, dar că regatul lui nu aparține acestei lumi. 
Discipolii nu înţeleg la ce se referă el. 
De trei ori lisus le-a spus că va muri în această săptămână. 
Însă cei care îl urmează refuză fie şi măcar să se gândească la asta. 

Cea mai frustrantă dintre toate este teama că discipolii lui nu pot înţelege mesajul adevărat al lui lisus. Aceşti oameni îl cunosc mai bine ca oricine. Au străbătut o lungă călătorie alături de el, i-au ascultat ore în şir învățăturile și s-au rugat în tăcere alături de el. Cu toate astea, discipolii nu pricep cine pretinde el că este cu adevărat. 

Începutul simbolului crucii

O parte foarte importantă din volum este acordată descrierii modului în care romanii aplicau pedeapsa crucificării. Acest mod de tortură și ucidere avea o tradiție mai îndelungată, dar romanii l-au perfecționat, din dorința de a arăta că ei au drept de viață și de moarte asupra celorlalți semeni și pentru a umili orice persoană vinovată de crimă, furt sau rebeliune contra Imperiului.

De aceea, a trebuit să treacă sute de ani pînă cînd crucea să devină simbolul religiei creștine. Oamenii încă nu puteau să scape de conotațiile decadente ale acestui mod de pedepsire și ucidere.

Veți citi, așadar:

  • cum existau soldați special antrenați pentru a bate condamnații și a duce la bun sfîrșit crucificarea;
  • cum existau biciuri speciale pentru flagelare, cu fîșii de piele de animal și bile de fier;
  • cum bătaia și înfigerea cuielor (deși cuiele sunt un fapt controversat) se făceau aproape medical, pentru ca pedepsiții să nu moară brusc etc.

lisus îndură. La fel ca în cazul oricărei alte victime, mâinile lui sunt legate de inelul metalic din capătul stâlpului. Este incapabil să se miște. Doi legionari stau în spatele lui, de o parte și de alta. Fiecare ține un lagrum cu mâner de lemn, din care ies trei curele de piele. Fiecare curea e lungă cam de un metru. Astăzi, în loc de bucăți de metal sau de os, călăii au atașat de vârfurile curelelor mici greutăți de plumb cunoscute sub numele de plumbatae. Alegerea este strategică. Aceste elemente adăugate, în formă conică, nu rup carnea și mușchii la fel de repede precum ascuţitele vârfuri scorpiones. Încă nu a sosit clipa ca lisus să moară. 

Un al treilea legionar stă deoparte. Are un abac să poată ţine socoteala loviturilor aplicate. Al patrulea membru al quaternaio este cel a cărui responsabilitate este să-l lege pe lisus de stâlp. Acum așteaptă să înlocuiască pe orice membru al echipei de călăi care obosește. Exactor mortis este supraveghetorul care îi supraveghează pe ceilalți patru. 

Iisus simte biciul. Între lovituri nu există pauză. În clipa în care un călău își trage biciul, celălalt lovește cu biciul lui spatele lui Iisus. Soldaţii nu se opresc nici măcar atunci când curelele de piele ghintuite cu plumb se încurcă între ele. Conform legilor lui Moise, numărul maxim de bice pe care un om le poate primi este de „patruzeci minus unu“, însă romanii nu țin întotdeauna cont de aspectele legale evreieşti. Pilat le-a cerut acestor oameni să-l biciuiască pe lisus, iar acum ei execută ordinul până ce nazarineanul este distrus fizic, fără a-l omorî, însă. 

Cu toate nuanțele de subiectivitate ale autorilor, de care am amintit, aceștia se întreabă de mai multe ori de ce Isus a atras mai multă atenție în acea vreme decît ceilalți profeți. Tot ei încearcă să ofere unele răspunsuri și ajung la concluzia că a fost vorba despre un cumul de motive:

  • Isus era din Galilea, o regiune cu probleme în acel timp, unde oamenii aveau un fond de nemulțumire și răzvrătire;
  • el venea cu un mesaj de iubire într-o perioadă care favoriza ura și dezbinarea;
  • probabil că avea o carismă care atrăgea grupurile mari de oameni etc.

Marile legende ale poporului evreu vorbesc despre eroi credincioși care se ridică împotriva invadatorilor străini. Poporului îi este dor de zilele de glorie din vremea regelui David, cu atâtea sute de ani în urmă, când evreii erau stăpâni pe destinul lor și Dumnezeu era incontestabil cea mai puternică forță din întregul univers. Locuitorii Galileei sunt gânditori independenți. Convingerea lor nestrămutată că, în cele din urmă, ei vor ajunge să-și controleze destinul reprezintă unul dintre motivele pentru care îndemnurile lui Iuda din Gamala de a se răscula împotriva Romei au avut un asemenea efect profund. […] Aceasta este lumea în care trăiește tânărul lisus din Nazaret. Acestea sunt rugăciunile pe care el le aude rostite în fiecare zi. Promisiunea mântuirii Domnului reprezintă unica rază de lumină care alină sufletele oamenilor oprimați din Galileea.

Așa cum mărturisesc autorii în explicațiile din postfață, scrierea acestei cărți a fost un proiect dificil, din cauză că este vorba despre lucruri întîmplate acum mai mult de 2.000 de ani, despre care nu există clipuri pe Youtube sau informații de prima mînă pe Google. În plus, o căutare simplă online despre viața lui Isus ne trimite la o mulțime de surse îndoielnice. În al treilea rînd, informațiile despre omul Isus sunt determinate religios, în funcție de credințele autorilor.

De aceea, dacă la redactarea cărților despre moartea lui Kennedy și a lui Lincoln, autorii au avut destul surse tradiționale, aici lucrurile au stat total diferit. Asta nu înseamnă că nu a ieșit o carte bine muncită, utilă creștinilor pasionați de omul Isus, dar și de către oricine interesat de istoria religiilor.

“Asasinatul lui Isus. O istorie” de Bill O’Reilly, Martin Dugard, 2014, Editura RAO, 240 pp.

Cumpărați cartea de la:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.