CARTE “Omul care mută norii. Șapte întâmplări” de Radu Paraschivescu (AUDIO)


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

La Radu Paraschivescu, am apreciat mereu limba română impecabilă, dicția corectă și charisma care mă făcea să diger ușor și complet recenziile sale de carte sau pastilele ironico-glumețe de limba română. Ei bine, volumul de față conține aceste ingrediente și vine cu unele caracteristici în plus.

Cele șapte texte compun a patra carte de proză scurtă a autorului și sunt povestiri scrise în ani diferiți. Textele sunt diferite între ele și se adresează unor publicuri variate. În toate veți descoperi personaje pitorești, caracterizate în detaliu sau ale căror trăsături de personalitate reies din context. Ultimele trei povestiri sunt adresate celor tineri.


1. Șapticemie

Mi-a plăcut povestirea pentru că se învârte în jurul cifrei 7, cea care mă guvernează și pe mine într-o anumită măsură (născut pe 7 iulie). Viața amoroasă a unui bărbat este urmărită și relatată de un vecin de palier. Fiecare femeie întâlnită de amorezul părăsit are ceva anume, dar fiecare dintre ele intră într-un tipar. Relațiile dintre cei doi parteneri sunt marcate cel mai adesea de filmele pe care le vizionează împreună.

“Filmul a trecut greu pentru Michael din trei motive: îl mai văzuse o dată, nu-i plăcea Brad Pitt și ajunsese să se sature până peste cap de industria iniţierii tibetane, care produsese atâtea kitsch-uri în literatură, în film şi în general oriunde găsea un debuşeu. În schimb, clorotica Alberta a sorbit filmul de la cap la coadă cu ochii ei viorii și a suspinat de câteva ori la scenele în care a descifrat simboluri care i-au schimbat feng shui-ul. Dacă prețul împăcării sunt cele 136 de minute din Șapte ani în Tibet, fie, şi-a spus Michael. În fond, biata Alberta merita să fie tratată cu menajamente, chit că nu părea să aibă nici umor, nici multe gămălii de fosfor.”

2. Omul care mută norii

Inspirată de un afiș din București, care invita la un spectacol cu un bărbat ce-și aroga o grămadă de titluri esoterice și care se lăuda că poate face și drege tot felul de magii, povestirea este despre un om simplu, abordat pentru a-l înlocui pe maestrul șarlatan, la un show. Dincolo de ridicolul preocupărilor “maestrului”, sunt savuroase constatările celui recrutat să țină un discurs în locul “omului care mută norii”.

“Am intrat, m-am trezit pentru prima dată în faţa contelui și am făcut câteva constatări fulgerătoare. Prima: înălţimea sa era scundă. A doua: avea exact statura mea. A treia: avea exact vocea mea, după cum constatasem când spusese «Intră». A patra: avea exact trăsăturile mele, de Edward Norton cu o cută adâncă între sprâncene şi cu o expresie de om chinuit de calculi biliari. A cincea: purta părul exact ca mine, într-o grizonantă coadă de cal. A șasea (corolar): eram sosia lui. Am rămas cu gura căscată și nici măcar n-am salutat.”

3. Cățui, plase, Doamne-ajută

Pentru că nu sunt microbist, nu m-a impresionat textul, dar am apreciat prezența unui personaj care este patron de club de fotbal, este religios, nu prea le are cu exprimarea în limba română… Cred că v-ați prins cine a fost sursa de inspirație. Fragmentul despre “pericolul” cititului este savuros:

“Grigore Varnali avea oroare de citit, iar cei din anturajul lui se fereau să fie surprinşi în această ipostază discutabilă, dacă nu dezonorantă de-a binelea. Cine era văzut citind şi raportat lui Varnali nu mai avea trai cu el. Adio încredere, adio bani, adio ajutoare în caz de nevoie. Loialitatea faţă de patron subînţelegea delimitarea de acele unelte ale diavolului care aveau coperţi şi se găseau în lăcașuri de pierzanie unde le erau vândute necredincioşilor, când nici un om cu dreaptă judecată n-ar fi plecat cu ele acasă, chiar să le fi primit pe degeaba. Cu ani în urmă, un reporter TV își luase inima-n dinţi şi-l întrebase pe Grigore Varnali în ce relații se afla cu cititul. Patronul Astrului Creştin se abţinuse să-l înjure (smerenia nu-i inhibase aplecarea spre limbaj birjăresc) şi dăduse un răspuns difuzat apoi pe post în zeci de re luări: «Îmi lăcrimează ochii dacă citesc, m-ai înțeles? Îmi lăcrimează ochii». Singura excepție pe care era dispus s-o facă Varnali ţinea de cărțile religioase. Acolo, să vezi miracol, ochii nu-i mai lăcrimau.”

4. Un nas și o gură

Prima dezamăgire din volum. Autorul muncește mult să creeze o atmosferă, să inventeze povești de fundal, înainte să treacă la povestea din prezentul narativ. Se construiește o tramă, pentru ca deznodământul să ne lase să cădem pur și simplu de pe piedestalul lecturii. Pare că scriitorul s-a cam plictisit spre final sau pur și simplu a avut o mică idee de exprimat (lupta dintre bogați și săraci?), a exprimat-o și cu asta basta!

5. Speranța cântă trash

Este prima povestire dintre cele trei pentru tineri. Cred că a fost surprins fidel spiritul adolescenților “din ziua de azi” și muzica este fundalul peste care se desfășoară o dramă personală profundă.

6. Armadillo

Este a doua și ultima dezamăgire. Povestea cu iz fantastic se termină printr-o soluție de narare puerilă, care mi-a amintit brusc de deznodămintele neverosimile alese de candidații la Jurnalism, pe vremea când exista un examen de admitere și o probă numită “Creativitate și expresivitate”.

7. Marmură de Pavonazzo

Este un text adresat elevilor, în care Paraschivescu le spune de ce-i place atât de mult Roma. Povestirea a urmat cerința editorilor, aceea ca povestitorul să nu fie o ființă omenească. Sunt curios ce efect ar avea la elevi acest text, în afară de tradiționalul “blank” de pe față, pe care-l văd cel mai des la copiii din lumea modernă.


Acest volum demonstrează încă o dată că Radu Paraschivescu este un povestitor admirabil. Filologii și cei care apreciază limba română vor găsi în aceste texte o delectare rară.

“Omul care mută norii. Șapte întâmplări” de Radu Paraschivescu, 2019, Editura Humanitas, 258 pp.

Cumpărați cartea de la:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.