(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)
Am profitat de “Noaptea albă a filmului românesc” pentru a vedea două filme ca în oglindă, în avanpremieră în București: “Moromeții 3” și “Anul Nou care n-a fost”. Iată câteva lucruri pe care să le rețineți înainte de a merge și voi să le vedeți în cinematografe.
O epocă, două momente
Dacă “Moromeții 3” reprezintă începutul comunismului în România, cu momentul colectivizării forțate, “Anul Nou care n-a fost” este sfârșitul “Epocii de Aur” și începutul Revoluției din 1989. În primul film, vedem cum se cristalizează gospodăriile de partid, cadrele comuniste efervescente, dar și cum apar primele conflicte între prieteni care trec de o parte sau de alta a baricadei.
Cele două momente din cele două filme sunt separate încă de la început prin alegerea lui Stere Gulea de a produce filmul “Moromeții 3” tot alb-negru, ca și primele două din serie, pe când al doilea film văzut este color.
Primul film redă o atmosferă vetustă, la care contribuie limba de lemn, imaginile din Bucureștiul de epocă, tehnicile de la acea vreme. Al doilea, deși povestește momente de acum 35 de ani, este alert, cu dialoguri rapide, cu gesturi sacadate.
Poveștile
A treia parte a poveștii familiei Moromete se desfășoară în anii 1954-1955. Această perioadă îl pune pe Niculae Moromete în fața unor alegeri dificile. Iubirea sa tumultoasă cu Vera, o femeie măritată, ajunge într-un moment critic atunci când el nu suportă ideea de a o împărți, iar Vera nu se poate decide între cei doi bărbați. Zdruncinat în propriile convingeri politice, Niculae se confruntă și cu lipsa de încredere în breasla literară, influențată tot mai mult de virajele ideologice din epocă.
În mijlocul acestui haos, o tânără poetă, Aurora, se insinuează în viața lui și îi oferă, cu ingenuitate, o cale de ieșire din dilemele profesionale și personale, inspirându-l să publice romanul “Moromeții”. Astfel, Niculae Moromete de pe ecran devine Marin Preda cel din lumea literară.
“Anul Nou care n-a fost” prezintă 6 povești ale unor personaje diverse, în zilele de 20 și 21 decembrie 1989. Ele reprezintă diverse clase sociale și grupuri din comunism și personajele se intersectează întâmplător, pe stradă sau în alte situații.
Este o tragicomedie a cărei acțiune se desfășoară într-o singură zi, înaintea Revoluției din 1989, în care personajele caută normalitate, siguranță, iubire, libertate și sens, într-o lume absurdă, alimentată de frică.
Puncte comune și diferențe
În primul rând, există unii actori care se regăsesc în ambele pelicule. Apoi, deși mai ales al doilea film are multe accente comice, există o anumită frică ce transpare. În primul, este frica țăranilor care se văd nevoiți să predea partidului comunist mica avuție din bătătură și cea a intelectualilor care trebuie de acum încolo să facă mari concesii în creațiile lor.
În al doilea film, frica este în conversațiile șoptite, în gesturile controlate, în posibilele riscuri de a fi arestat și schingiuit din cauza unor fapte de care poate nici nu erai conștient, dar și teama cadrelor din elita partidului de a nu-și pierde pozițiile.
În primul film, vei fi amuzat mai ales de replicile lui Ilie Moromete, pline de același umor simplu, dar înțelept. În al doilea, momentele de ridicol vor fi mai ales în povestea emisiunii de la televiziune care trebuie “reparată” și în cea a cadoului de Crăciun (de fapt, această poveste a apărut acum ceva ani ca scurtmetraj și a luat zeci de premii).
Din culise
La discuția de după proiecția filmului “Moromeții 3”, regizorul Stere Gulea și actorul Alex Călin au povestit despre cum a fost să lucreze unul cu celălalt. Gulea a mărturisit că l-a ales pe Călin pe ultima sută de metri, după ce a făcut mai multe casting-uri. La decizia de a-i atribui rolul principal a contribuit și Horațiu Mălăele, care a spus: “Ia-l, domnule!”.
La avanpremieră, filmul a avut o calitate un pic redusă a imaginii și sunetului, pentru care regizorul s-a scuzat. A promis că, la intrarea în cinematografe, în 22 noiembrie, filmul va fi HD.
Deși nu a avut în plan să facă nici partea a doua, iată că a reușit să facă și a treia parte. Nu numai că nu va exista partea a 4-a, dar Gulea a spus că nu mai are niciun plan creativ, sugerând că nu se mai poate înhăma la un asemenea efort din cauza vârstei. De altfel, este singura trilogie cinematografică din țara noastră.
“Anul Nou care n-a fost” va intra mai devreme în sălile de cinema, în 24 septembrie. Povestea emisiunii de televiziune este reală pentru Emilia Dobrin, una dintre actrițele participante la discuția de după proiecție, deoarece ea chiar a fost interzisă în acea epocă, din cauză că a refuzat să susțină un recital de poezie omagială.
Filmul este plin de mici momente de nostalgie tristă, cum ar fi cel în care cineva intră la baie, dă drumul la apă și strigă: “E apă caldă!”. Realizatorii s-au temut că aceste momente nu vor fi înțelese pe deplin la festivalul de la Veneția, dar au avut fericirea să se întoarcă acasă cu premii și aprecieri.
Mergeți să le vedeți!
Pentru cei care au văzut primele două filme din seria “Moromeții”, este necesar să-l vadă și pe al treilea. Pentru cei care au despre comunism bruma de informații culese din social media, din poveștile părinților și poate din cele două vorbe aruncate în cărțile de istorie de la școală, cele două filme sunt lecții intensive despre acea epocă, mai ales “Anul Nou care n-a fost”, care este cel mai variat și dinamic film despre comunism pe care l-am văzut.