CARTE “Lille Atomic” de Marc Capelle


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Pe Marc Capelle îl știu din vremuri imemoriale, de pe când eram în anul I de facultate. Mă înscriam la toate cursurile, laboratoarele și activitățile extracuriculare susținute de profesori de la École Supérieure de Journalisme (ESJ) din Lille sau din alte colțuri francofone. După ce am început să predau, am colaborat cu Capelle și m-am bucurat când a devenit directorul ESJ.

După o vreme, a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe din Franța. Și tot de ceva vreme, scrie sistematic literatură. După cărțile biografice și de amintiri jurnalistice “Jours tranquilles à l’Est” și “Quand tu iras à Saigon”, și romanul “Terminus Budapest”, Capelle revine cu beletristică. Romanul de mică întindere “Lille Atomic” este un polar (roman polițist) puternic ancorat în orașul Lille și în viața trepidantă a unei librării și a jurnalismului local.

Intriga este destul de simplă: în dimineața zilei în care librăria Place du Monde din Lille trebuia să găzduiască lansarea mondială a noii cărți a celebrului autor James Byron, proprietara Juliette Moretti este alertată cu privire la găsirea unui cadavru în subsolul librăriei sale, acolo unde funcționa un mic “B&B” deosebit – “books and breakfast”.

Marc Capelle este sistematic: secvențele cărții trec de la un personaj la altul, deci de la un decor la altul, într-o ordine aproape perfect cronologică. O anumită metodă pe care o regăsim în cărțile polițiste îl face pe Capelle să descrie imediat personajul nou prezentat cititorului.

Doctorului Dautier îi place să se deplaseze la locul crimei. Nu din gustul pentru macabru, lasă asta colegilor săi cărora le place mirosul de sânge proaspăt sau uscat. Nu, lui îi place mai ales să analizeze și să înțeleagă. A aflat că modul de configurare a spațiilor, intrările și ieșirile, mobilierul, urmele luptei, poziția cadavrului sunt indicii prețioase. Piese dintr-un puzzle care, odată asamblat, îi vor permite să-și valideze sau să-și infirme ipotezele. Apoi, examinarea corpului pe masa mare din aluminiu va fi mai ușoară.

Autorul are o scriitură clară, dinamică, alertă, cu unele inserții din jargonul lumii editoriale și al jurnalismului, dar și din argou. Am citit cu plăcere și cursiv cartea, dar am avut aproape, pe smartphone, un dicționar francez, pe care l-am consultat destul de mult.

Am fost plăcut surprins să citesc descrieri ale modului în care jurnalistul Belair își face treaba. Acele fragmente sunt edificatoare pentru modul în care se face presă în anul 2027, când este plasată acțiunea.

Lille, La Voix du Nord – ora 15:00

Pană. Se mai întâmplă încă, după douăzeci și cinci de ani de activitate, se gândi vag Belair, pe jumătate hipnotizat de clipirea stupidă și încăpățânată a cursorului pe ecran. Nici titlul nu vrea să vină. Prea multe informații de dat, fără să simtă care e cea mai bună, pentru a fi privilegiată. Crima în sine? Lansarea amânată sine die a bombei lui Byron? Tăcerea totală a autorităților, care au ridicat echivalentul Zidului Berlinului în jurul librăriei?

Belair se uită la ceas. În mod normal, are încă o oră bună înainte, o oră și jumătate poate, înainte de a-și preda articolul. Dar este prea scurt pentru a fi articolul principal, prea scurt în comparație cu colegii care trimit încetul cu încetul zeci de articole care vor concura a doua zi pentru atenția cititorilor ziarului La Voix. Portretul lui Byron, cel al librarei, mărturiile vecinilor, caseta despre victimă, editorialul, caseta despre misterul din jurul conținutului unei cărți despre care nu se știe absolut nimic. Cititorii vor fi cunoscut faptele de mult timp atunci când primele exemplare vor fi ajuns în chioșcurile din gări, retransmise până la saturație de presa de actualitate, de la canalele de știri la radiourile de știri non-stop. Ceea ce nu facilitează, sincer, scrierea articolului său.

Apropo de anul 2027: secvențele povestirii lui Capelle sunt marcate cu locul și timpul. Când am văzut prima oară anul 2027, m-am așteptat să găsesc și anumite elemente un pic futuriste în acțiune, personaje, proceduri sau obiecte. Însă n-am găsit așa ceva și singura justificare pe care o pot găsi pentru alegerea acestui an este că poate autorul a dorit să lase un timp între încetarea pandemiei și începutul acțiunii.

Dacă ești francofon, recomand această carte, dacă vrei să-ți împrospătezi limba franceză și dacă dorești să petreci câteva ore agreabile, în compania unui autor contemporan interesant și a unei povești cu crimă, detectivi și cărți.

Am găsit cartea la Amazon.fr, în versiunea imprimată, iar ediția digitală o găsești la editură. Toate cărțile lui Marc sunt pe site-ul lui.

Lille Atomic” de Marc Capelle, 2021, Fauves Éditions, Paris, 126 pp.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.